„Astăzi se face exact o lună de când ne-a intrat Covidul în casă și încă n-a ieșit definitiv probabil, pentru că de acest „musafir” se scapă cu greu” – astfel și-a început povestea pe pagina sa de Facebook Olesea Bereștean. Femeia a suferit de COVID-19 de curând, fiind internată și în spital și a decis să povestească public despre cum s-a simțit, din punct de vedere medical, dar și moral. Olesea a venit cu un îndemn către toată lumea pentru mai multă compasiune, empatie și gânduri bune față de cei apropiați, și nu doar.

Cum a început totul

„Mai întâi a prezentat semne unul din membrii familiei noastre, apoi rând pe rând ne-a înșfăcat pe toți. Ei au trecut mai ușor, eu mai greu… așa se întâmplă cu cei mai fricoși care s-au protejat cel mai mult și care din martie și până acum au consumat litri de dezinfectant, i-a sfătuit pe toți să facă la fel și sute de măști, în vacanță n-am fost, la nunți, terase și petreceri n-am umblat! Până acum nu am cutezat să scriu, din mai multe motive. Primul este teama de a nu fi judecat. Prin acest sentiment jenant trec toți bolnavii de Covid – un sentiment de culpă, de parcă a-i fi umblat pe coclauri și e numai vina ta că te-ai îmbolnăvit. Primul test pozitiv în familia noastră a fost ca un paratrăsnet. Bine că a fost la început de weekend și ne-am izolat imediat, nimeni nu s-a molipsit de la noi și aceasta este foarte important”, povestește femeia.

„NU purtați COVIDul prin lume”

„Vreau să transmit acest mesaj tuturor celor iresponsabili care, având simptome, continuă să-și plimbe Covidul prin lume și să nenorocească alți oameni. Sunt foarte multe de povestit din gura unui bolnav de Covid… Sunt persoane în jurul nostru care nu au bani să-și cumpere medicamentele pentru tratament la domiciliu pentru toată familia și ajung în stare gravă la spital. Apropo, bugetul pentru patru membri se ridică mult peste 7 mii lei (doar până aici am numărat, mai departe nu am mai vrut), dar astea le-ați mai aflat și din alte surse”, mai scrie Olesea.

Spitalizată, chiar dacă a urmat protocolul acasă

„Eu am ajuns la spital, chiar dacă am urmat protocolul acasă – mai mult de trei săptămâni am făcut febră. Am avut noroc de oameni buni care m-au ajutat să-mi revin. Susținerea familiei, prietenilor și nu în ultimul rând a specialiștilor în domeniu este foarte importantă. Moldova are medici foarte buni, spitalele au medicamente, e curat, e cald, personalul – foarte amabil, chiar dacă toți sunt la limită, pentru că majoritatea au avut și ei Covid. Asistentele medicale discută cu pacienții, îi încurajează și le povestesc despre cum au trecut și ei prin acest calvar – asta ușurează un pic suferința…”, mai spune femeia.

„E foarte important în aceste vremuri să fim solidari” – Olesea Bereștean

Florile de pe noptiera din spital

„Sunt oameni singuri, la care rudele sunt plecate, care își cresc singuri copiii, respectiv nu are cine să-i viziteze la spital, să le aducă strictul necesar. Alimentația în spital este punctul cel mai slab, îmi pare rău să spun asta, dar în speranța că se mai poate schimba ceva trebuie să spunem, să discutăm, să inițiem dezbateri publice – nu doar despre politică, dar mai mult despre politici trebuie să comunicăm pentru ca să evoluăm, să nu ne mai înfometăm în spitale. La ce se gândesc bolnavii din spital: la faptul că trăim în lumi paralele. În timp ce unii zac internați, alții se afișează pe rețele dansând la nunți, cumetrii, aniversări, petrec cu hurta, fără să le pese de lumea paralelă din spital – asta e tare dureros pentru medici în special… Și nimeni nu știe când se va termina acest calvar pentru că moldovenii petrec în continuare cu mese mari și băutură multă”, mai scrie Olesea.

Un îndemn la solidaritate

„Această postare are un singur scop să îndemne la solidaritate între oameni. Vă rog sunați-vă prietenii, întrebați-i dacă se simt bine, dacă au nevoie de ajutor, săriți, ajutați când aflați că cineva din anturajul vostru s-a îmbolnăvit – o sticlă de apă, un cartof fiert, un ceai mare și cald de romaniță adus la spital valorează o avere pentru bolnav. Interesați-vă dacă copiii singuri acasă sunt bine, în cazul când părintele sau părinții sunt internați. Cunosc astfel de cazuri. Eu am avut mare noroc în viața aceasta de o soră, de o mamă, de o cumnată, de fini, de prieteni mulți și buni, care au alergat la spital și au făcut tot posibilul să mă facă să mă simt mai bine. Da, și ziua de naștere mi-am „aniversat-o” pe patul de spital, dar am văzut oameni la care nu vine nimeni…. Aveți grijă de voi și de cei dragi. Protejați-vă cât puteți. Nu pierdeți speranța. Sănătate și să ne rugăm seara pentru cei suferinzi și pentru ca să ne izbăvească Bunul Dumnezeu de acest virus extrem de chinuitor”, spune în final Olesea Bereștean.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: