Înțeleg că titlul este provocator, dar să nu îl luăm ca pe o sentință. Desigur, există mulți bărbați care se apelează la ajutorul psihologului și la terapie, dar dacă e să vorbim statistic, atunci femeile sunt mult mai deschise către psiholog în și nu pentru că bărbații ar fi mai puternici emoțional. Hai să analizăm mai minuțios acest subiect. 

Motivele bărbaților de a nu cere ajutorul psihologului sunt diferite, dar specialiștii spun că la bază stau trei preconcepții transmise din generație în generație, despre cum să crești un „bărbat adevărat”.

Trei concepții toxice despre educarea unui bărbat

Prima și cea mai răspândită idee toxică despre educarea unui viitor bărbat este: „Rușine, bărbații nu plâng”. Băiețeilor li se spune asta de nenumărate ori, astfel acesta crește cu ideea că un bărbat nu are voie să își exprime emoțiile sau să fie slab. Deja nu cred că mai este nevoie să spunem la ce se poate ajunge din cauza sentimentelor „sufocate”.

Suprimarea emoțiilor negative duce la stres, iar stresul îmbolnăvește și duce chiar la infarct, accident vascular și chiar moartea timpurie. În concluzie unii oameni ar crede că e mai bine să te îmbolnăvești și să mori decât să mergi la psiholog și „să te plângi”.

Următoarea idee poate fi numită: „meșter în toate”. În cultura noastră se crede că un „bărbat adevărat” trebuie să știe să facă de toate: să bată un cui, să repare motorul mașinii și să facă față gândurilor sale chinuitoare.

Toate acestea sunt, evident, încadrate exclusiv în cadrul responsabilităților în baza stereotipurilor de gen. „Să se facă curat în casă, să se facă mâncare, să se educe copiii și să se discute cu soția despre problemele din relație și alte activități sunt clasificate ca fiind nepotrivite pentru un bărbat și deci, acesta nu are nevoie să le facă.

În concluzie bărbații dau atenție doar lucrurilor pe care cred că un bărbat trebuie să le poată face, iar când ajung în situații, de exemplu, de criză în relație, se face că nu le vede și că nu există.

Din păcate, bărbații sunt încă educați să nu își afișeze vulnerabilitățile sau durerea eșecului, fiind constant sub presiunea construirii unei imagini de succes. Pe de altă parte, structura psihică a bărbaților e mai aproape de rațional decât cea a femeilor, ei operând mai ușor cu date exacte și numere, fiindu-le greu să își recunoască și să își integreze emoțiile. Accesarea lor îi sperie, de cele mai multe ori temându-se de pierderea masculinității.

Și a treia idee și cea mai gravă: „Refuzul de a cere ajutor”. A cere ajutor înseamnă pentru un bărbat cu egou să fie pus în rolul de neputincios.

Pentru un bărbat încrezut, orice dialog se transformă în rol de putere. Sfatul specialistului va fi luat în considerare doar atunci când acesta se va adresa la el cu supunere. Cu alte cuvinte: „spune-mi ce vreau să aud”.

Un astfel de „tratament” nu are niciun beneficiu. Specialistul nu trebuie să îi spună bărbatului ceea ce vrea el să audă, ci doar adevărul.

Dacă am înțeles ce îi face pe unii bărbați să refuze ajutorul psihologului, trebuie să vorbim și de cei care fac terapie.

De ce vin bărbații la psihoterapie? Din multe motive. Uneori, din generozitate și grijă: își dau seama că de sănătatea lor mentală depinde și sănătatea celor din jur și vor să contribuie la rezolvarea problemelor de cuplu și de familie, la îmbunătățirea relațiilor cu părinții sau cu copiii. Alteori, din dorința de a se debarasa de convingerile disfuncționale și de a trăi liberi, fără constrângeri din interior sau din exterior.

Vizita la psiholog poate însemna maturizare, bărbații devenind autentici, învățând că fericirea și tristețea sunt sentimente prezente în mod egal în viață, independent de intențiile și acțiunile lor.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: