În creație, nu poți combina stilul „casual” cu cel elegant și să arate „smart”. Într-un act de creație deformat de cotidian, emoțiile nu curg, sentimentele mari par mediocre și istoria este una prăfuită.

Totodată, în creație, e posibil să faci din iubirile mici, sărace, trecătoare o adevărată artă, să le crești până la istorii de dragoste impresionante, cu sentimente divine, chiar dramatice.
dermengi 1În creație, e posibil ca visele lipsite de hrană, supte de plâns și ascunse în casă, să devină file de carte, o binecuvântare a trecutului și o revelație pentru spărgătorii de vise.
În creație, e posibil să faci anotimpurile să co-existe, să cadă munți, să se împietrească apele, să răsară pe cer florile și să înflorească stelele, să te întorci în trecut și să-ți ghicești viitorul, să iubești ce este interzis și să arzi de dorul unor imaginari.
În creație, e posibil să uiți de tine, să te pierzi într-o criză existențială, apoi să-ți regăsești întregul univers într-o rimă, atârnat de un simbol, punctat într-un semn de exclamație, rupt de cuvinte, unit de spațiul gol dintre rânduri.
Și dacă nu ar fi fost creația? Nu aș mai fi fost eu. Durerea îmi dă pulsul creației; pe care îl pierd uneori sub influența fericirilor cotidiene. Caut surse de inspirație – găsesc victime și mă las pradă iubirilor imposibile și interzise. Sunt aici să fac artă din inspirații ambulante.
Creația e haosul în care dimensiunea ordinii rezidă în procesul facerii – de la preludiu, plăcere și extaz până la agonia și durerea înșiruirii unor cuvinte ce îți seamănă, te imită, își îmbracă goliciunea sensurilor și crește în ochii cititorilor. Și de acolo, creația începe să simtă că există.
Foto: Arhivă personală