„Năpasta” este ultima piesă de teatru scrisă de dramaturgul Ion Luca Caragiale, apărută în 1890. Spectacolul, în regia lui Sandu Grecu, a fost jucat marți, 18 octombrie, la Teatrul Național „Satiricus I. L. Caragiale” din Chișinău în cadrul cadrul festivalului consacrat lui dramaturgului sus-menționat.

Acțiunea debutează într-un sat de munte, unde, în jurul mesei de lemn, pe care arde o lampă cu petrol, Anca și Dragomir ascultă știrea pe care Gheorghe, învățătorul satului, tocmai o citește dintr-un ziar. Nebunul de la ocnă dispăruse și se credea că a căzut în ocna cea veche, părăsită cu mulți ani în urmă. Acesta fusese condamnat la douăzeci de ani, pentru omor.

Anca este personajul principal al piesei. Este căsătorită de nouă ani, pentru a doua oară, cu Dragomir, dar este sigură că acesta i-a omorât primul soț. Timp de nouă ani, cât au fost căsătoriți, Ancăi i se reproșează că încă se gândește la primul soț și nu-i acordă suficientă atenție lui Dragomir.

Totodată, Anca dorește să demonstreze că Dragomir este cel care i-a ucis primul soț, chiar dacă acesta își iubește soția cu adevărat. A trebuit să treacă nouă ani de zile ca Dragomir să-și recunoască crima. A ucis din gelozie, din iubire pentru Anca, dar și din frustrare că a fost respins.

Cadavrul a fost găsit de Ion, un pădurar. Este acuzat pe nedrept de moartea lui Dumitru, deoarece îi ia tutunul, amnarul și luleaua. Destinul lui Ion este peceluit, fiind înnebunit de bătăile primite și de anii de muncă la ocnă.

Talentații actori au jucat cu profunzime în Năpasta, aducând emoții puternice spectatorilor. Autorul a abordat o temă de-a pururi actuală, cea a unei iubiri neîmpărtășite. Când doi bărbați iubesc aceeași femeie, acela refuzat are mințile întunecate.

Ce putem învăța dintr-o astfel de piesă?

Dragomir își omoară rivalul, pe Dumitru, apoi imediat o abordează pe Anca, manipulând-o cu faptul că acum deja e singură, că nu mai are pe nimeni pe lume și că el ar fi unica ei șansă. În speranța că va trăi fericit cu Anca, femeia căreia i-a declarat iubire eternă, acesta este de fapt nefericit. Mereu îi reproșează Ancăi că e cu gândul la primul său soț.

Chiar și dacă obții ce dorești, asta nu înseamnă neapărat că gata vei fi fericit/ă, că te vei simți bine în noul rol. Or, Dragomir, deși s-a căsătorit cu femeia iubită, tot nefericit a rămas. Băutura a fost cea în care și-a refulat toată această frustrare, recunoscând că dacă nu o cunoștea pe Anca, că: „era alt om acum”.

Spectacolul durează 105 minute. Scenografia și regia artistică aparține lui Alexandru Grecu, muzica aparține lui Anatol Ștefăneț (formația Trigon), iar responsabilii de costume au fost Rodica Bargan și Lilia Căruță.

Actorii care au jucat în spectacol au fost Ludmila Gheorghiță (Anca), Ion Grosu (Dragomir), Gheorghe Gusan (Gheorghe) și Alexandru Crilor (Ion). Ambianţa dramatică a evenimentelor impune și o coloană sonoră adecvată, redând starea sufletească a personajelor prin ritmurile diferite redate de toacă.

Mai mult, atenția publicului a fost captată de toate elementele din scenă: măiestria actorilor care au interpretat rolurile din piesa „Năpasta”, costumația inedită, muzica selectată. Iar toaca și urletele sinistre ale lupilor te-au transpus în satul de odinioară.

Mergeți la teatru pentru lecțiile importante însușite și pentru a vedea expresia artistică desăvârșită!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: