Despre Cristina Pozneac se poate spune că știe a fotografia chiar și în lipsa unui aparat foto. E o fire creativă, care cumva, amintește despre artă, chiar și până a-i vedea lucrările. Are lucrări care opresc clipa și te fac să meditezi, ea, totuși, preferă să nu vorbească prea mult despre ceea ce face. Noi, însă credem că publicul merită să-i cunoască arta și am provocat-o la niște întrebări. Așa că, hai să-i descoperim povestea!

Foto: AdinaPhotography

Pentru a face fotografii nu ai nevoie neapărat și de un aparat foto

Cel puțin, așa stau lucrurile în cazul Cristinei. Ea știe a capta momentul doar cu ochii. Captează clipa și o întipărește undeva în memorie. Dar știe la fel de bine să se descurce și cu aparatul foto.

„Încă din copilărie îmi plăcea să vânez plictiseala și să o transform într-un act de creație. Făceam niște exerciții mentale în care pictam ceva, modelam sau compuneam versuri… Fac asta și acum, mai ales îmi place să fac fotografii cu ochii, atunci când mergem cu mașina. Este ceva reconfortant, o formă de relaxare și deconectare fantastică. Uneori regret că nu am și un buton de declanșare ca să salvez unele imagini… Mai apoi, în facultate, această pasiune pentru crearea imaginilor mentale a căpătat oarecum substanță. La cursul de teorie a imaginii trebuia să analizăm perspectiva, cromatica, planurile, compoziția, contrastul, lumina, liniile, amplasarea elementelor și tot ce duce la crearea armoniei în fotografie, pictură sau imagine publicitară. Astfel, pasiunea pentru imaginea vizuală m-a aruncat în alte dimensiuni. Am început altfel să o gândesc și recunosc că îmi ia mult timp procesul de analiză, iar în final mă aleg cu foarte puține fotografii de care sunt cu adevărat mulțumită. Și domeniile în care am activat ulterior: jurnalism, publicitate, comunicare și branding; m-au făcut să îndrăgesc și mai mult arta vizuală. Iar în 2017, fiind în concediu de maternitate, am făcut o școală de fotografie unde am avut un profesor minunat, care știe să povestească cu o pasiune molipsitoare despre fotografie, așa încât nu ai cum să nu vrei să descoperi măcar o frântură din această formă spectaculoasă de artă”, povestește Cristina Pozneac.

Oamenii sau natura, care inspiră mai mult?

„Fotografia de natură este magnifică și cere un ochi bine antrenat, care știe să observe și  să decupeze dintr-o multitudine de elemente esențialul. Încă îmi antrenez ochiul fotografic în acest sens.”

„Îmi plac nespus portretele stradale, pentru că sunt de cele mai multe ori instantanee, naturale, neregizate, fără măști.”

„Portretele în alb și negru mă fascinează într-un fel aparte, pentru că sunt de o frumusețe poetică. Îmi place să fotografiez oamenii făcând ceea ce iubesc să facă cel mai mult: să meșterească, să danseze, să alerge, să se joace… Iar dacă reușesc să surprind povestea lor, atmosfera acelui moment, atunci simt o stare de bucurie și mulțumire interioară. Căci fotografia este despre viață. Simplă, spontană, pudrată cu lumină și umbre, fără exagerări și artificii”, spune Cristina.

Cel mai îndrăgit proiect de fotografie…

„Este familia mea. Îmi place să-mi fotografiez copiii și sper, într-o bună zi, să compunem ceva frumos împreună. Cu acordul și cooperarea lor, desigur”, recunoaște fotografa.

Poți trăi cumva din aceasta “pasiune”?

Este superb când îți găsești vocația, dar e și mai bine când aceasta te ajută să achiți facturile și să duci o viață decentă. Să vedem ce spune Cristina, poți trăi oare din pasiunea pentru fotografie…?

„Mai greu e să trăiești fără pasiune, firește. Însă, dacă există muncă constantă, răbdare și perseverență, atunci orice pasiune se poate transforma în afacere. Pentru mine, fotografia este timpul pe care îl petrec cu mine însămi, în încercarea de a mă elibera de gânduri, tensiuni și presiuni exterioare, de a afla mai multe despre mine și lume, altfel. Mă echilibrează. Mă învață o altă dimensiune a comunicării – tăcerea, pentru că altfel riscăm să pierdem clipa, acel moment unic, acea stare profundă, irepetabilă”, povestește Cristina.

Visuri, proiecte, planuri…

Perfecțiunea nu are limite, iată de ce când am întrebat-o pe Cristina dacă mai are planuri, proiecte și visuri de viitor, răspunsul ei a fost scurt, clar și cuprinzător.

„Absolut. Chiar dacă de multe ori sunt nemulțumită, ba chiar dezamăgită de rezultat, asta mă încăpățânează să merg mai departe, să explorez mai mult și să-mi învăț ochiul să compună poeme vizuale care să-mi bucure sufletul. Îmi doresc să experimentez mai mult fotografia editorială. Această experiență m-ar ajuta să înțeleg cum stau lucrurile în direcțiile care mă interesează cel mai mult și anume: fotografia socială, de natură și de eveniment. Întrucât teatrul în viața mea a rămas un capitol deschis, îmi doresc o experiență în domeniul fotografiei de teatru. Intuiesc că nu este deloc ușor acest lucru, pentru că trebuie să acorzi o atenție deosebită la multe detalii: mimici, gesturi, lumini, compoziții, contraste și multe altele, dar cred cu tărie că îmi va aduce o plăcere enormă și îmi va mai potoli din setea de teatru… Un alt proiect la care lucrez este legat de amenajarea unui mic studio foto, acasă, în care să experimentez în voie, oricând voi găsi un fir de timp liber. La acest proiect ambițios, creierul meu lucrează aproape neîncetat și neobosit de vreo doi ani, așa că sper să iasă bine”, ne-a mărturisit fotografa Cristina Pozneac.

Sursa foto: Cristina Pozneac

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: