Compromisul este un element inevitabil în orice cuplu în care partenerii își doresc o relație sănătoasă și matură. Totuși, compromisul nu trebuie să însemne renunțare la sine, capitulare, detașare de propriile nevoi sau o decădere din drepturi. Vezi mai jos cum să-ți setezi anumite limite și în ce situații compromisul este binefic unei relații de cuplu. 

Inevitabil, relațiile de cuplu ajung și la luptele teritoriale, la afirmarea nevoilor reale, autentice, a individualității fiecărui membru din relație și a așteptărilor de la celălalt. Tipul de atașament al fiecărui partener poate pune și el presiune pe nevoia de compromis. Respectiv, într-un cuplu cu un partener cu stil de atașament anxios-dependent și unul cu stil de atașament evitant, compromisurile pot părea imposibile, fiecare venind dintr-o altă extremă a atașamentului. Cu cât va dori primul o relație mai fuzională, cu atât îl va determina pe celălalt să caute distanța.

Trebuie să și câștigi ceva

Nici pentru astfel de parteneri nu este (chiar) imposibilă o relație dacă reușesc să își însușească această artă a compromisului care arată ce drum are de parcurs fiecare pentru a se întâlni la mijloc. Pentru a fi sănătos, un compromis în cuplu nu determină niciunul dintre parteneri să simtă doar că „a pierdut ceva” ci și că are de câștigat. Foarte importantă în găsirea acestui echilibru este disponibilitatea pe care o are fiecare dintre cei doi parteneri de a ceda teren celuilalt, fără a simți, în primul rând, că renunță la sine.

Asculți pentru a înțelege

Intimitatea reală într-un cuplu înseamnă complicitate între cei doi, libertatea de a-și exprima și asuma propriile vulnerabilități, ascultare și acceptare a celuilalt. Doar pe aceste baze se pot negocia compromisuri sănătoase, cele în care fiecare contează și este important, putând ceda ocazional celuilalt sau găsi o cale confortabilă ambilor. Deschiderea față de celălalt înseamnă acceptarea diferențelor dintre cei doi și ascultarea celuilalt pentru a înțelege, nu doar pentru a veni cu un răspuns.

Finalitatea unui compromis constă în consimțirea unor renunțări însoțită de sentimentul că ai și de câștigat, că ești respectat și înțeles la rândul tău.

Ce se poate ascunde în spatele unui compromis în cuplu

Compromisurile au și o componentă toxică, atunci când într-un cuplu există, spre exemplu, o personalitate dominantă și una submisivă. În momentul în care ne disociem de nevoile noastre reale, de preferințele și dorințele noastre pentru a-i face pe plac celuilalt și a nu pierde relația, ne luptăm pentru ceva ce oricum nu avem: o relație. Când ne subordonăm partenerului, încurajându-ne că așa dăm dovadă de înțelegere, că suntem „maleabili” sau că vom fi apreciați mai mult pentru sacrificiile făcute, alunecăm pe panta stimei de sine scăzute, a frustrărilor relaționale, a nefericirii.

Sacrificiul de sine constant reprezintă drumul sigur spre stres cronic, nicidecum către o relație sănătoasă, hrănitoare. Când este toxic, un compromis în cuplu poate fi rezumat prin „eu nu contez, tu contezi”.

Sursa: totuldespremame.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: