Cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității din Virginia fac lumină în ceea ce privește cauzele care determină apariția episoadelor de herpes, explicând modul în care stresul, bolile și chiar arsurile solare pot declanșa episoade nedorite.

Ce este herpesul?

Infecția cu virusul herpes simplex, cunoscut în mod obișnuit sub numele de herpes, poate fi cauzată fie de virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1), fie de virusul herpes simplex tip 2 (HSV-2). HSV-1 se transmite în principal prin contact oral și provoacă infecții în jurul gurii – herpes oral. Cu toate acestea, HSV-1 poate fi transmis și prin contact oral-genital, provocând infecții în jurul zonei genitale – herpes genital. se transmite aproape exclusiv prin contactul genital-genital în timpul sexului.

Atât infecțiile cu herpes oral, cât și infecțiile cu herpes genital sunt în mare parte asimptomatice sau nerecunoscute, dar pot provoca simptome precum apariția unor vezicule dureroase sau ulcere la locul infecției, variind de la ușoare la severe, care durează mai multe zile.

Se estimează că, la nivel mondial, peste 3 miliarde de persoane au virusul herpes simplex. Majoritatea oamenilor se infectează cu HSV-1 în copilărie, virusul ajungând la ei prin contactul pielii lor cu pielea unui adult care poartă virusul sau folosind, de exemplu, același balsam de buze sau aceleași tacâmuri.

În ceea ce privește HSV-2, acesta se ia prin contact sexual. Unele persoane sunt mai susceptibile de a lua HSV-2 și anume femeile cu mulți parteneri sexuali, persoanele care își încep viața sexuală la vârste fragede, cele care au mai avut și alte infecții cu transmitere sexuală și persoanele care au un sistem imunitar slăbit din cauza unei boli sau a unui medicament.

Printre factorii declanșatori pentru un episod de herpes se numără stresul, ciclul menstrual, febra sau arsurile solare. Arsurile solare pot fi evitate dacă se folosește cremă cu factor de protecție solară înainte de expunerea la soare, inclusiv pe buze. Stresul poate fi gestioant prin diverse metode, printre care exercițiile fizice, discuțiile cu persoane dragi, administrarea unor suplimente cu magneziu și vitamina B6 etc.

Cum acționează HSV-1?

HSV-1 este o infecție extrem de contagioasă, frecventă și prezentă în întreaga lume. Majoritatea infecțiilor cu HSV-1 sunt dobândite în timpul copilăriei, iar virusul rămâne în corp pe tot parcursul vieții, manifestându-se în episoade recurente.

Cu alte cuvinte, odată ce o pesoană este infectată cu virusul herpes simplex, acesta nu dispare niciodată cu adevărat. În schimb, se ascunde în interiorul neuronilor, așteptând momentul potrivit pentru a apărea din nou, un proces cunoscut sub numele de reactivare.

Leziunile care apar mai ales pe buze sau în jurul lor, cunoscute și sub denumirea de vezicule febrile, sunt unul dintre cele mai frecvente simptome ale reactivării herpeseului. Reactivarea recurentă a herpesului la nivelul ochilor cauzează keratită hepetică, o afecțiune care, dacă nu este tratată, poate duce la orbire. Infecția cu HSV a fost, de asemenea, legată de progresia bolii Alzheimer.

O citokină este responsabilă de reactivarea herpesului

Recurența episoadelor de herpes simplex a fost mult timp asociată cu stresul, febra și arsurile solare, însă acest studiu face lumină asupra modului concret în care acești factori declanșatori pot duce la apariția unui episod de herpes. Echipa de cercetare de la Universitatea din Virginia a descoperit că, atunci când neuronii care adăpostesc virusul au fost expuși la stimuli care induc „hiperexcitație neuronală”, virusul simte această schimbare specială și profită de oportunitatea sa de a se reactiva.

Lucrând într-un model dezvoltat de laboratorul Cliffe, folosind neuroni de șoarece infectați cu HSV, cercetătorii au stabilit într-un studiu¹ că virusul deturnează un răspuns imun important în organism. Ca răspuns la perioade prelungite de inflamație sau de stres, sistemul imunitar eliberează o anumită citokină, interleukina 1 beta.

Această citokină este prezentă și în celulele epiteliale din piele și ochi și este eliberată atunci când aceste celule sunt deteriorate de lumina ultravioletă. Savanții au descoperit că interleukina 1 beta crește excitabilitatea în neuronii afectați, pregătind terenul pentru apariția leziunilor herpetice.

Ce este cu adevărat remarcabil, afirmă oamenii de știință, este faptul că virusul a deturnat această cale care face parte din răspunsul imun al corpului nostru. Aceast proces evidențiază modul în care au evoluat unele virusuri pentru a „profita” de ceva ce ar trebui să facă parte din echipamentul nostru de combatere a infecțiilor.

Autorii studiului spun că vor fi necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin factorii potențiali care joacă un rol în reactivarea virusului herpes simplex. Aceștia ar putea varia în funcție de tulpina virusului sau chiar de tipul de neuron infectat. De asemenea, încă nu se știe dacă virusul modifică modul în care neuronii răspund la citokine, cum ar fi interleukina 1 beta. Cercetătorii speră însă că acest studiu îi ajută pe medici să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în neuroni și în sistemul imunitar, ceea ce ar putea duce la modalități de prevenire a episoadelor de herpes.

O mai bună înțelegere a ceea ce determină reactivarea HSV ca raspuns la un stimul este necesară pentru a dezvolta noi terapii care să ajute persoanele afectate. Ceea ce speră să reușească această echipă de cercetare este să construiască o abordare țintită asupra virusului latent în sine și să-l facă să nu mai răspundă la stimuli precum interleukina 1 beta.

Cum se tratează herpesul?

Nu există niciun tratament care să elimine complet din corp virusul herpes simplex. Vestea bună este că leziunile care apar periodic se pot elimina fără tratament, dar majoritatea persoanelor solicită la famacie sau la medic un tip de tratament, deoarece în acest fel simptomele se atenuează și episodul se poate scurta.

Majoritatea pacienților sunt tratați cu un medicament antiviral, sub formă de cremă sau unguent, care atenuează leziunile și mâncărimea sau furnicăturile. De asemenea, se poate recomanda un antiviral pe cale orală sub formă de pastile sau intravenos. Medicamentele antivirale prescrise pentru tratamentul ambelor tipuri de herpes simplex includ aciclovirul, famciclovirul și valaciclovirul.

Luate zilnic pe cale orală sau aplicate pe leziuni dacă sunt sub formă de cremă, în timpul unui episod, aceste medicamente pot diminua severitatea și frecvența episoadelor de herpes. De asemenea, pot ajuta la prevenirea răspândirii virusului de către persoanele infectate.

Pentru unele persoana funcționează și anumite remedii naturale, cum ar fi suplimentele cu lizină, tinctura de propolis sau vitaminele din complexul B.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: