Recomandare de carte de la Taisia Crudu: romanul „Războiul care m-a învățat să trăiesc” de Kimberly Brubaker Bradley. Romanul a apărut la editura Arthur din București. 
Am revenit la Kimberly Brubaker Bradley după ce am fost cucerită de către primul roman din serie, „Războiul care mi-a salvat viața”. Mi-a plăcut stilul autoarei atât de sincer și vibrant. Am fost curioasă să aflu viața Adei în noua familie, dar și cum se dezvoltă ea după război. Sunt profund recunoscătoare autoarei că ne-a oferit posibilitatea să fim din nouă în compania personajelor îndrăgite în prima parte.
Suntem alături de Ada și Jamie în noua lor familie. Minunata Susan le este mai mamă decât mama biologică. Primul volum s-a sfârșit cu reunirea celor doi copii și Susan. Însă, aflăm că ferma lui Susan fusese bombardată. Prin urmare, al doilea volum începe exact cu aceeași scenă, ceea ce dă o continuitate logică istoriei.
Dat fiind că au rămas fără fermă, Susan și copiii se adăpostesc într-o cabană a familiei Thorton. Deși trebuie să treacă prin lipsuri și provocări cauzate de război, ei reușesc să supraviețuiască și să rămână uniți, așa cum doar o adevărată familie poate trece peste toate relele și necazurile ieșite în cale.
Este partea în care Ada se redescoperă. Dar în același timp vedem felul în care sechelele trecutului își pun amprenta asupra sa. Având o mamă ignorantă, fiind mereu umilită și simțind mereu lipsa dragostei, apoi trecând printr-un război și prin lipsurile aduse de acesta, indubitabil toate acestea nu pot fi șterse cu un burete din personalitatea creată pe fundamentul lor.
Amintirile rămân mereu cu noi, chiar dacă cu timpul se estompează pe alocuri. În mod special cele care ne-au creat emoții puternice, de fericire sau tristețe, se întipăresc pentru totdeauna în mintea noastră, deși pe unele din ele ne încăpățânăm să credem că le putem refula și ascunde undeva departe într-un cufăr al creierului nostru.
Astfel, Jamie se adaptează relativ ușor la noua viață de familie. Mai greu îi este Adei să se obișnuiască cu dragostea și grija Susanei. Ada ne trezește sentimente pe cât de diferite, pe atât de intense. Personalitatea sa nu încetează să ne impresioneze. Și dacă în prima parte Ada a ajutat la descoperirea unui spion, de data aceasta ea va
inspira un grup de piloți.
Într-o altă ordine de idei, cartea scoate în discuție o temă neatinsă până acum, sau poate prea puțin trată în cărți, impactul războiului asupra copiilor englezi. Există nenumărate romane care relatează războiul și consecințele lui asupra copiilor din Franța, Polonia, Germania, dar mai puțin a celor din Anglia. Dar oare au trecut aceștia neafectați de război?
Și de data aceasta autoarea s-a isprăvit cu sarcina de a-și emoționa și cuceri cititorul. Și acum am stat lipită de carte având în mod constant parte de emoții puternice față de personaje. Autoare are un mod al ei de a transmite emoțiile. Ești acolo în acțiune nu doar pentru a privi dintr-o parte, dar ești părtaș al acțiunii, simți cele relatate.
✍️„Poți înțelege lucrurile cum dorești, dar asta nu înseamnă că le și crezi.”
✍️„Mama nu mă iubise niciodată și nu m-ar fi iubit. Asta îmi făcea rău pentru totdeauna.”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: