Degetele mici, dar iscusite, ating foaia și o pipăie de parcă îi caută rostul. Apoi, cu repeziciune o întorc, o îndoaie, îi taie din colțuri și o fac să zboare. Avioanele de hârtie pot fi începutul unui mare vis sau debutul unei realități fără limite. Zborul.

De la înălțimea celor 14 ani, Maxim Perevalov își vede viitorul ca în palmă. De când se ține minte a fost pasionat de avioane. În timp ce semenii lui primeau în dar avioane din plastic sau din metal, Maxim își dăruia avioane din hârtie: gândite, muncite și create chiar de el. Nu s-a lăsat până când nu și-a convins părinții să-l înscrie la un club de modelare avia.

„În club erau înscriși copiii începând cu clasa a patra. Totuși, Maxim și amicii săi au fost primiți în calitate de excepție. Mai multe luni la rând l-am dus la lecții. Acolo el învăța să taie, să lipească și să construiscă din hârtie modele de avioane. Tot acolo Maxim a creat primul său avion din polietilenă cu aripi de hârtie”, povestește mama lui Maxim, Elena.

Din cauza unor circumstanțe neprevăzute, părinții băiatului au fost nevoiți să întrerupă pentru o perioadă nedeterminată cursurile de modelare avia. Decizia a fost dureroasă atât pentru micul explorator, cât și pentru oamenii care ar fi dat orice pentru ca pasiunea copilului lor să capete formă și culoare.

„Timp de câțiva ani am încercat să nu-i mai amintesc de acel club. Chiar dacă în tot acest răstimp Maxim a început școala, a început să facă și sport, pasiunea pentru avioane așa și nu a dispărut. El continua să transforme fiecare coală de hârtie care îi ajungea în mâini într-un nou model de avion”, spune Elena Perevalova.

Când era în clasa a cincea, pe neașteptate Maxim și-a amintit de locul în care pasiunea lui avea loc să zboare:

„A venit și mi-a spus că nu are de gând să mai meargă la orele suplimentare la limba engleză și nici la antrenamentele sportive dacă nu-l duc la cursurile de modelare avia. Am fost nevoită să cedez și să mă conformez unui program destul de dificil pentru un părinte: de două ori pe săptămână ore de engleză, de două ori pe săptămână antrenamente sportive și de două ori pe săptămână cursuri de modelare avia”.

Așa se face că singura zi liberă pentru Maxim rămânea a fi duminica. În loc să se plângă de oboseală și de dorința de a privi desene animate sau de a dormi mai mult, băiatul își consolida tot mai mult dragostea nemărginită pentru avioane.

Vezi continuarea pe AGORA

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: