Voi cum luptați cu stresul, anxietatea și depresia? Originea, pericolul și prevenirea dependenței de cumpărături, explicate de dr. în psihologie Aurelia Balan. 

Dependenta de shopping

Dependența de shopping este un exemplu familiar și notoriu prin consecințele financiare negative. Adicția este prezența chiar și atunci când există potențial financiar pentru a susține astfel de exagerări. Din păcate, această dependență este inflexibilă, se manifestă la fel și în privința celor care nu pot susține financiar genul acesta de cheltuieli dar, totuși, o fac riscând atât integritatea propriei persoane cât și celelalte relații pe care le au.

„Mi se potrivește perfect, o cumpăr! Ce puteți să îmi mai arătați? La rochia aceea aveți și alte culori? Am una neagră deja acasă. Astăzi am avut o zi încărcată, am umblat prin magazine toată ziua. Mi-am cumpărat câteva rochii și câteva perechi de pantofi. Însă, când am ajuns acasă, mi-am dat seama că nu mai aveam loc unde să le pun, aveam șifoniere pline de alte haine abia cumpărate. Așa că, acum …. trebuie să cumpăr și un șifonier nou” – Aceste comportamente reprezintă încercări eșuate, în repetate rânduri, de a alunga emoțiile negative, frica și anxietatea. Ele au apărut din necesitatea de a regla emoțiile. A cumpără, în acest caz, înseamnă, de fapt, achiziția unei stări de liniște a minții, ci nu a unui lucru nou.

Când o femeie se simte singură sau este depresivă, va merge la cumpărături. Asta o va distrage de la emoțiile negative și va fi mai puțin tensionată. Nevoia de a cumpăra diverse lucruri este încercarea de a echilibra o stare emoțională care o deranjează în interior. În lipsa de alte mijloace de a alina sentimentele dureroase, se simte neajutorată și folosește shoppingul că o strategie de a reduce sau tolera starea de stres.

Ce începuse în interior s-a mutat în exterior prin externalizarea sentimentelor ascunse

Astfel, shoppingul a devenit scena pe care se joacă drama din interior. Pe măsură ce neputința ei este expusă, se simte rușinată și propria detestare devine companion frecvent. Este important să se înțeleagă că adicția sa este răspunsul care îi aduce o oarecare alinare. Ea încearcă cu disperare să negocieze cu sentimente dureroase și nu știe cum.

Imposibilitatea de a controla această reacție își are originea în copilărie, mult înainte de a avea un vocabular care să o ajute să descrie ce simte. Dacă, în repetate rânduri, părinții nu au reușit să medieze cu nevoile sale emoționale, ea a învățat că nimeni nu este de încredere pentru a-i putea răspunde nevoilor, așa că, mintea ei de copil a găsit substitute confortabile precum: mâncarea, jocurile de noroc, cumpărăturile. Toate comportamentele dezaptative transmit fără cuvinte simțăminte și nevoi.

Dependența de cumpărături transmite „foame emoțională”

Semnificativ este faptul că nu poate să reziste acestui impuls de a cumpăra și, când ajunge acasă cu sacoșele pline și această euforie se disipă, realizând că „a făcut-o din nou”, este contrariată și se simte vinovată și rușinată. Stresul emoțional se întoarce de fiecare dată pentru că ea suferă de foame emoțională, așa că tiparul se repetă iar și iar.

Dependența de cumpărături este o apărare împotriva emoțiilor copleșitoare de disperare și anxietate care își au rădăcinile în copilărie. Mediul economic instabil de acum este și el un factor care amplifică nesiguranță interioară, fapt ce conduce la căutarea și găsirea de supape care să permită psihicului să negocieze cu conflictele interne. Acest comportament se repetă din dorința de a gestiona nevoile emoționale refulate. Dacă este eliminat comportamentul simptomatic fără a fi decodate cauzele, nu va fi posibilă înțelegerea care ar putea conduce la schimbări mai consistente.

Recidivismul și înțelegerea nevoilor emoționale

Există o rată ridicată de recidivism printre indivizii care se așteaptă să controleze cu forța comportamentul, pentru că prin aceste intervenții el este domolit doar momentan, activându-se din nou la prima stare de disconfort emoțional. Acest mecanism de apărare este dificil de respins pentru că, inițial, avea rolul de a asigura supraviețuirea minții vulnerabile a copilului, ajutând psihicul infantil, încă nedezvoltat, să nu se sfărâme în bucăți.

Când persoana va reuși să decodifice și să înțeleagă nevoile ei emoționale se va afla în poziția de a învăța din comportamentul ei, și nu doar de a nu-l mai repeta.

Aurelia Balan, dr. în psihologie.

Vezi și: Îți este frică să călătorești alături de copii? Psihologul Aurelia Bălan Cojocaru îți împărtășește experința ei

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: