Noțiunea de „Tagesmutter” a fost, acum doi ani, un adevărat know how pentru Daniela Borodachi, moldoveancă emigrată în Germania. „Mi se asocia cu cea de asistent parental de acasă, și totuși era altceva. Dar nu l-am uitat”, recunoaște femeia. Ca să fie documentată din surse sigure, a căutat mai mult timp pe cineva din diaspora de moldoveni care să-i spună totul din proprie experiență. Și a găsit-o pe Angela Neise, în trecut lector universitar, în prezent – dădacă profesională în Germania. Mai multe detalii a povestit pe blogul său Portreteîncuvinte.com.

Despre Angela Neise

„Născută la Drăgușeni, Hâncești, din părinți modești, harnici, onești, de la tata am luat dragul de carte. Să citesc, dar să nu mă las influențată de tot ce e scris. Are el un fel al lui de a ne respecta intențiile. Mama avea principiile ei. Întâi era școala, apoi celelalte. Important era să fim în „rând cu lumea“, adică educați iar pentru educația noastră era responsabilă doar ea. Mai târziu, am avut parte, inclusiv, de profesori extraordinari. Recunoștința mea încercam să o întorc prin revenirea în sat, atunci când nu aveau profesor de fizică. Paralel cu lucrul la Universitate, duceam lecții de Fizică Sâmbăta și Duminica în localitatea de baștină. De mică visam să devin profesoară, dar înainte de a începe facultatea, nu-mi era clar ce anume vreau sa studiez – rusa, româna, franceza, biologia sau fizica. Am ales ultima. Extraordinare timpuri și frumoase amintiri. După absolvire am lucrat ca și profesoară, apoi m-am întors la facultate și am lucrat în laborator. A urmat masteratul în domeniul Informaticii, apoi am fost invitată să activez la Academia de Administrare Publică din Chișinău. A urmat provocarea de a lucra lector universitar la Facultatea de Știinte Politice și Administrative a Universităţii de Stat, apoi lector universitar la Facultatea de Jurnalism, a Universității Libere Internaționale din Moldova (ULIM). Sunt amintiri frumoase cu prieteni pe viață, pe care cu drag îi reîntâlnesc când merg acasă”, povestește Angela.

Cum a ajuns în Germania

„Venirea în Germania a fost una neplanificată. Lucram la teza de doctor când a plecat subit în lumea celor drepți Vladimir Zolotarevschi, conducătorul meu știinţific. Trebuia s-o iau de la început. Altă temă. Alt colectiv. Dar, pe lângă toate emoțiile, sentimentele de împlinire profesională pe care mi le aducea activitatea de acasă, partea materială cântărea la fel de greu. Eram mamă și aveam inclusiv alte responsabilități. Decizia de a emigra în Germania am luat-o în 2005 datorită surorii mele deja stabilite aici.

N-am fost pregătită să emigrez. M-am simțit ca și aruncată în mijlocul oceanului, malul căruia nu-l vedeam. Totul îmi era străin. La început căutam mirosul țării mele… Nu-l găseam. Apoi ceva de-al nostru în mimica celor din jur. Din nou totul străin. Limba germană – o temă aparte. Auzeam germana ca o pe limbă fără vocale, imposibil de învățat… Începutul a fost nostim și plin de aventuri. Eu, obișnuită să vorbesc mult, duceam dorul discuțiilor, a comunicării cu cei din jur. Zilnic învățam cuvinte noi, iar a doua zi le găseam locul în discuții. Ce să-ți zic, ieșea nostim. Mai tâziu am făcut un curs de limbă germană avansat”, mai spune Angela pentru sursa citată.

Experiența de lucru

„Sora mea a încercat să mă integreze cumva. Am lucrat mai întâi ca menajeră și am avut parte de experiențe de tot felul. Am avut norocul să cunosc câteva doamne singure cărora, la fel, le lipsea comunicarea. Una din ele era fostă profesoară de fizică. Ce noroc pe capul meu. Îmi găsisem sufletul pereche, numai că ea vorbea limba căreia eu abia îi acceptam sunetul. Ajunsem în loc de menajeră să-i fiu elevă, iar făcutul curățeniei îl amânam mereu pentru data viitoare. Cunoscusem și o altă femeie minunată. Alice Joan, basarabeancă, emigrată după război cu familia ei în România, apoi din România în Germania. Fostă profesoară de limbă germană, alături de ea am descoperit frumosul în Germania și tot ea m-a ajutat să-mi perfecționez nivelul de limbă. Când îmi povestea istoria vieții ei aveam impresia că citește din carte. În casa ei am găsit atâtea cărți românești, încât uitam că trăiesc în Germania. Până și stilul casei era aproape de-al nostru. La ea m-am simțit ca la mama acasă. Vorbeam în română, dar ea mă ruga să trec la dialectul de acasă. Atunci nu înțelegeam. Acum da. Am avut ocazia să întâlnesc aici în Frankfurt câteva familii cu copii care vin din părțile noastre. Îmi auzeam stăbunii în cuvintele lor… Dar să știi că nu totdeauna a fost roz. Nu peste tot eram primită cu înțelegere și respect. Am trăit și momente mai urâte, de aroganță și lipsă de apreciere din cauza că nu vorbeam suficient de bine germana. Dar cu toate experiențele am înțeles că în Germania ești respectat atunci când respecți. Și că nu contează munca pe care o faci, contează cum o faci. Am încercat și alte joburi. În apropierea casei, la brutărie, apoi vânzătoare la magazinul REWE. Căutam comunicare, cunoștinţe noi, dar mereu mi se părea că regresez. Îmi lipsea activitatea acasă…”, recunoaște moldoveanca.

Grădiniță cu orar flexibil

„După atât zbucium s-a născut ideea de a înființa o grădiniță cu orar de lucru flexibil, cu un concept pedagogic mixt, luând anumite aspecte din pedagogia de acasă. Am început prin a mă informa, a aduna acte și a căuta persoane și instanțe responsabile. Mi-a răspuns o doamnă de la Consiliul Școlar al orașului Frankfurt. Ideea era bună, zicea ea. Realizarea cam dificilă. Cerea și bani și timp. Mi-a prezentat mai multe opțiuni de a lucra cu copiii, inclusiv și cea de Tagesmutter. Am ales ultima fiindcă conceptul era aproape de cel pe care-l gândisem eu pentru grădiniță. Diferenţa dintre lucrul unei Tagesmutter și activitatea unei grădiniţe e în numărul de copii. Dacă o Tagesmama are, de obicei, grijă de maximum cinci copii, la grădiniţă un educator este responsabil de circa 12 copii. În cazul în care sprijinul și îngrijirea individuală a copilului sunt importante pentru părinţi, Tagesmutter poate face acest lucru mai bine din cauza numărului mic de copii. Pentru copii timizi sau sensibili la zgomot, Tagesmama este o alternativă excelentă. Atmosfera e alta decât la grădiniţă. Ea îngrijește copiii într-un mediu de „acasă””, povestește moldoveanca.

Cum a ajuns să fie angajată

„Până să fiu angajată a trebuit să întreprind o serie de acțiuni. Am luat legătura cu Consiliul Școlar al orașului Frankfurt (Stadtschulamt Frankfurt), Secţiunea Ȋngrijirea Copiilor (Fachdienst Kinderbetreuung) de la care am aflat condițiile de înscriere la cursurile de Tagesmutter. Mi s-a cerut certificatul de limbă germană nivel B2, atestatul de absolvire a școlii medii generale tradus, certificatul medical, cazierul judiciar extins (erweiterte polizeiliche Führungszeugnis). Pentru cei interesați, mai multă informaţie pot găsi aici: https://tagesfamilien-frankfurt.de/ Fiecare sector al orașului Frankfurt (intuiesc că e valabil pentru toată Germania) are câte un birou cu responsabili pentru cei care lucrează ca și Tagesmutter/vater. Ei sunt intermediari între Tagesmama, părinţi și Consiliul Școlar. Ȋn Frankfurt suntem prezente pe internet cu https://www.kindernetfrankfurt.de/ , unde fiecare dintre noi are propriul profilul pedagogic, cu condiţiile de lucru, cu orele de activitate și CV-ul personal.

A urmat o vizită la mine acasă a reprezentantului Consiliului Școlar de pe sectorul în care locuiam. Mi s-a cerut să blochez toate prizele cu protector (împotriva electrocutării), să ascund sau să blochez ușile dulapurilor în care sunt medicamente sau soluții igienice, să fixez aparatele care se află la nivelul copiilor, să iau vaza mare decorativă de lângă perete și multe multe altele. După un timp, am primit și a doua vizită de verificare”, spune femeia.

Înscrierea la cursuri a fost următorul pas

„Școlarizări pot fi găsite la diverse organizații. Ține de timpul disponibil al participantelor: până sau după masă, doar în weekend. În fiecare lună începe un curs nou. Eu am făcut un curs intensiv la Centrul Familiei Frankfurt. Au fost în total 160 ore de curs. Plata a suportat-o Comuna Frankfurt. După 60 de ore și o nouă vizită la domiciliu a responsabilului Consiliului Școlar Frankfurt am primit permisiunea (Pflegeerlaubnis) de a lua primul copil în îngrijire, ceea ce eu am și făcut. În paralel, mi-am continuat școlarizarea. La final am avut un examen, după care am primit Diploma de Tagesmutter, cu care am dreptul să lucrez în orice colț al Germaniei. Examenul nu este obligatoriu, dar dacă nu-l susții poți activa doar în Regiunea Hessen și e o diferenţă de salariu”, mai spune Angela Neise.

Continuarea o găsești pe Portreteîncuvinte.com.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: