Lucrul hand-made a fost și va rămâne mereu ceva deosebit, de care nu oricine se poate apuca. Lilia Lungu este o moldoveancă din satul Mirești, raionul Hâncești, are 27 de ani și este mamă a doi copii. În prezent Lilia și familia sa locuiește în Italia. Meșterița iubește croșeta încă de mică și chiar dacă este departe de casă încearcă să le amintească moldovenilor din diasporă despre tradițiile noastre frumoase, prin lucrările sale. Noi am vrut să-i aflăm povestea. 

Lilia, povestește-ne te rog de unde această pasiune pentru croșetare? Ai moștenit-o de la cineva sau singură te-ai învățat?

„Am pasiunea de lucru manual de mică. Am deprins de la mama mea, cred că, tot ce e legat de frumos și migălos. De mică făceam tot felul de lucrări croșetate, cusute sau tricotate. În școală eram prima la croșetat și acum pe pereții școlii au rămas lucrările mele

Fiind în concediu de maternitate cu al doilea copil în Moldova, din cauza pandemiei nu ne puteam întoarce în Italia, am început să îmi ocup timpul croșetând. M-am inspirat și de pe internet, astfel am început să fac o colecție cu diferite lucrări. Mie îmi plăcea mult ceea ce făceam și de la rezultatul final primeam o deosebită satisfacție.

Mai apoi, am publicat lucrările pe internet și astfel au început a fi solicitate. O mare parte le-am vândut imediat și deja apăruseră și primele comenzi. Oamenilor din Moldova le plac lucrările manuale, dar nu sunt dispuși să achite mult pe ele. Dacă le spui mai mult de 150 de lei, deja li se pare o investiție mare pentru un lucru ce rămâne veșnic dacă e păstrat.

Sunt foarte entuziasmată și bucuroasă de zecile de comentarii și mesajele de laudă. Prietenii de pe rețelele sociale mă susțin și îmi spun că sunt deosebită și că fac minuni. Desigur, asta mă motivează foarte mult”, ne mărturisește Liliana.

„La moment mă aflu în Italia și aici am mai puține comenzi. Din păcate aici lucru manual nu prea este apreciat, chiar și atunci când faci un cadou, tot parcă nu este apreciat, dar deja m-am obișnuit.

Îmi pare atât de rău că moldovenii din diaspora au devenit atât de materialiști și de „brănduiți” că pentru ei nu mai contează un lucru tradițional strămoșesc.

Eu tot ce fac, fac cu dragoste și nu pentru bani și nu o să dau valorile mele pe niciun nume străin, care nu îmi aparține”, ne-a spus meșterița.

Am văzut că faci tot felul de lucrări: gentuțe, covorașe, diferite suvenire. Cât timp îți ia să faci o astfel de lucrare croșetată?

„Orhideele naturale croșetate sau orhidee de silicon, care sunt la mare căutare, le fac într-o săptămână asta dacă le dedic câte două-trei ore pe zi. Gentuțele pot să le fac în trei sau patru zile. Cel mai mult îmi iau decorurile pentru masă, aici am nevoie de două săptămâni.”

Acesta este doar un hobby pentru tine sau o sursă de venit? Cel mai des ce solicită clienții de la tine?

„Normal că ceea ce fac nu este un venit substanțial, e doar o sumă simbolică din care cumpăr materia primă. Pentru mine e mai mult un hobby care mereu va face parte din viața mea. Cel mai des clienții solicită florile și decorurile pentru masă, gentuțele și cerceii”.

Este apreciat lucru hand-made?

„Cu durere în suflet îți spun că lucrul manual este puțin apreciat. Aici, mai degrabă ți-ar aprecia lucrările un italian, dar nu moldovenii. Eu sunt fericită de darul cu care m-a înzestrat Dumnezeu și că pot să port o parte din țara și tradițiile noastre cu mine. Eu mă bucur că niciun brand din lume nu mi-a cumpărat sufletul și mintea.

Visul meu este să am un magazin cu lucrările mele, dar asta rămâne de văzut încă unde ar fi apreciate și solicitate. Până atunci visez și nu încetez să spun că: Toate-s vechi si nouă toate”.

Foto: arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: