Bărbații, dar și femeile, ar putea să nu mai poată înșela după spectacolul regizat de Alla Donțu. Îmi vine greu să cred că te mai lasă inima să înșeli vreodată după ce vezi cum arată suferința omului trădat. Ola TABU a exprimat atât de bine această trăire ieri, în spectacol 6.9...Am avut senzația că durerea și dezamăgirea încercate, cu regret, de mulți oameni, s-au așternut ca o plapumă groasă de fum peste scenă, emoții pe care Ola le-a redat prin mișcarea corpului, expresia facială, cuvintele grele fără perdea, muzică și dans.

Nodul în gât mi-a fost strâns și mai tare cu ajutorul sunetului. La amplificarea tuturor stărilor care s-au perindat prin mica sală a Teatrului „Alexei Mateevici” a contribuit sunetul în format 5.1, care a depășit frontierele auzului și și-a făcut culcuș în măduva spinării. Peste șira spinării mele, ieri seara, au trecut șoapte, s-au prelins picături de ploaie, am simțit vorbele mulțimii și răcoarea vântului, iar foșnetul ierbii mi-a gâdilit-o. Vibrațiile vocii inconfundabile a lui Nicolae Jelescu mi-au zburlit de-a binelea părul. Așadar, cu sunetul ne-am lămurit.

„Tatăl meu este omul „poate tot”, lui îi ajunge dragoste pentru mine, mama, pentru ce face, țară, pentru tot. Dar tu? poți iubi ca tata?”

Karizma a pus ieri pe ea haina de fetiță, tânără, femeie, mamă, soție…ca să ne dezvăluie dramele prin care trec femeile la diferite etape ale existenței lor. Scenariul, la fel ca și regia, este semnat de Alla Donțu. Am mai auzit ieri fragmente din poezia lui Nichita Stănescu, Ion Minulescu, George Bacovia, Lucian Avramescu…Iată câteva rânduri din oda dedicată femeii, scrisă de Avramescu, ce mi-au răscolit inima.

Femeia este singurul lucru care contează,

cu trupul ei în brațe

poți traversa un ocean

chiar dacă nu știi să înoți

decât în apele ochilor ei…”

Citește și: Karizma, tot ea Ola TABU, îmbracă un nou rol! O găsiți pe scena Teatrului „Alexei Mateevici”

 

Și dacă pe artista Karizma, tot ea Ola Tabu, am văzut-o dansând impecabil flamenco și recitând versuri, atunci pe actorul Nicolae Jelescu l-am ascultat cântând.

Toate astea s-au întâmplat la Teatrul „Alexei Mateevici”, eu fiind una din norocoșii care au apucat să urmărească în avanpremieră spectacolul „6.9”. De ce se numește așa? Poate unora le-a și fugit gândul la poziția pentru sex „69”, o fi și asta o explicație lăsată undeva printre rânduri (glumesc), dar Alla Donțu ne spune că cifra 6 desemnează perfecțiunea și creația, iar cifra 9 este cifra continuității, fertilității, nașterii. În ce ipostaze se regăsesc acestea în spectacolul cu multă poezie, muzică live, dans și artă teatrală, puteți afla numai dacă luați un bilet și mergeți să îl vedeți. Biletele pot fi procurate pe iticket.md/event/6-9. Tot acolo găsiți detalii despre zilele în care se va juca spectacolul. 

Vă las mai jos una din piesele care răsună în spectacol, sută la sută live, cu un sunet care asemenea unui laser străpunge fiecare celulă din ființa ta, ca să o facă să cânte. A mea a cântat până am adormit și, astăzi, imediat ce am făcut ochi. „Mare ca tata, mare ca mama, mare ca cerul…”