Coșmarul se întâmplă în REM, în timpul somnului superficial, și este un vis urât, copilul se trezește ușor și își aduce aminte, este speriat și îți povestește ce a visat, cu lux de amănunte. Teroarea nocturnă, în schimb, se întamplă în non-REM, adică în timpul somnului profund, copilul nu este treaz (deși are ochii larg deschiși) și pare că trăiește visul și are o față speriată, panicată. Aceasta intră în aceeași categorie cu somnambulismul și vorbitul în somn. El nu-și aduce aminte nimic din această „teroare”.

Un copil care are parte de o teroare nocturnă:

– este speriat, dar nu poate fi trezit sau liniștit;

– are ochii larg deschiși, însă nu pare să realizeze că ești acolo;

– episodul durează între 10 și 30 de minute;

– copilul nu-și aduce aminte dimineața despre ce s-a întamplat;

Un copil care are un coșmar:

– e treaz și reacționează, îți răspunde la întrebări;

– își aduce aminte dimineață, în cele mai multe cazuri, de visul urât și vorbește speriat despre el;

– îi poate fi greu să adoarmă după trezirea nocturnă.

În cazul coșmarului, copilul este treaz și îți răspunde:

Putem să facem ce credem noi de cuviință pentru a-l ajuta să se relaxeze și să poată adormi la loc (să-l mangâiem, să-l imbrătișam, îi spunem lucruri frumoase). A doua zi de dimineață este bine să nu punem accent foarte mult pe vis, să nu-l punem să povestească decât dacă vrea el, pentru a ajuta copilul sa nu-i dea nici el importanță prea mare. Îi putem povesti cum și noi mai avem uneori vise urâte și cum ne gândim la lucruri frumoase înainte de culcare. Îi putem oferi o jucărie care să-l apere sau o lanternă care îl poate asigura că nu este niciun monstru înfricoșător în cameră. E bine să-l încurajăm să doarmă în același spatiu, să nu îl învățăm să fugă de fricile pe care le are, ci, mai degrabă, să-i arătăm cum să și le înfrunte.

În cazul terorii nocturne:

Nu este bine să-l trezim sau să aprindem lumina. Mai bine ne asigurăm că nu-și face rău singur, stăm lângă el până trece episodul, să ne asigurăm că este în regula și apoi plecam din camera lui. Dacă îl veți trezi îl veți speria mai tare, îl treziți din somnul profund și acest lucru este chiar dureros. Nu știe de ce mama îl tot strigă și îl trezește, căci, după cum spuneam, nu este conștient de episodul terorii. Asigurați-vă că nu este supraobosit, multe din episoade apar la copii care nu dorm suficient.

Citiți despre frecvența coșmarurilor și a terorilor nocturne pe totuldespremame.ro

Distribuie articolul: