Anastasia sau Acy este una dintre persoanele pentru care amintirile reprezintă esența vieții. Ea poate opri timpul în loc! Vă întrebați cum? Ei bine, Anastasia are răspunsul: cu ajutorul unui aparat de fotografiat și un strop de imaginație! Totuși, tânăra fotografă nu se limitează la pozele făcute la întâmplare. Aceasta și-a propus să depășească propriul record și să realizeze câte o fotografie originală în fiecare zi – un proiect pe cât de simplu, la prima vedere, pe atât de complex. Povestea lui Acy Vârlan o aflați în interviul acordat pentru Ea.md

Anastasia, pentru început, vorbește-ne despre pasiunea ta pentru fotografii. De când și de unde a apărut?

Pasiunea mea pentru fotografii a apărut acum câțiva ani. Verișoara mea și-a procurat un aparat foto. Noi două am concurat mereu, iar această nouă „jucărie” era încă un motiv pentru a arăta ce putem. Acum, însă pot spune că am întrecut-o tehnic, pentru că învățam să redactez fotografiile în Photoshop și mi-am făcut renume ca ”Merele Editor”. Făceam ședințe foto prietenilor sau fotografiam la întâmplare. Era o joacă și îmi plăcuse.

 

Dar care a fost parcursul tău în lumea imaginilor? S-a întâmplat să nu îți reușească ceea ce îți propuneai să faci?

În anul 2010 am primit primul meu aparat foto cu care mă mândream foarte mult. Ca să înțeleg cum funcționează, fotografiam tot ce vedeam: portrete, natură statică, evenimente, orice! Înțelegeam că pot face acest lucru mai bine ca alții. De aceea avem mai mare audiență și publicam lucrările mele pe orice site legat de fotografii. Am primit chiar și diverse comenzi, invitații la evenimente, iar pentru aceasta nu eram remunerată financiar, era doar o experiență. Până a crea proiectul „Laculcare” pe Facebook și Tumblr, am avut sute de imagini postate peste tot de la care primeam feedback pozitiv. De fapt, asta și m-am motivat. Acum mi-s dragi toate pozele, pentru că îmi povestesc istoria mea, drumul pe care am mers.

De ce „Laculcare”?

Pentru că sunt un om nocturn, adesea finisez editările noaptea și este unicul timp când mă simt în largul meu și nimeni nu mă poate opri. Laculcare îmi plăcea cum sună fonetic și era un adevăr despre cum eu, la culcare nu mă duc, ci povestesc altora câte ceva pentru a-i adormi.

 

Ce obișnuiești să fotografiezi? De ce?

Acum sunt într-o perioadă multicoloră. Caut culori în mine, pe străzi, în alte persoane. Îmi plac portretele și cele mai subtile detalii în oameni. Creez istorii despre locuri și personaje. Încerc să-mi determin un stil propriu, combinând scrisul cu design-ul grafic și fotografia.

De unde ți-a venit ideea de a începe proiectul cu „366 de fotografii”?

Nu este un proiect ideea căruia îmi aparține. Se realizează anual de sute de oameni și nu doar în fotografie. Eu îl cunoșteam din 2012, când și l-am început pentru prima dată, dar am eșuat. 2015 a fost un an foarte divers în care eu nu mi-am putut alege o poziție profesională. Mi-am spus că trebuie să mă cunosc mai mult și să ofer o șansă fotografiei, dacă tot mi-e alături de atâția ani. Mi-am amintit de „proiectul 365” și l-am considerat util pentru starea și evoluția mea. Pe 1 ianuarie am decis spontan să încep și tot pe 1 am realizat prima imagine.

 

Este complicat să faci poze în fiecare zi? Cât timp obișnuiești să dedici acestui hobby?

Este complicat să faci fotografii reușite în fiecare zi. Nu este complicat pur și simplu să le faci. Cu toții, mai puțin sau mai mult, fotografiem zilnic și postăm lucrările noastre pe rețelele de socializare. Fotografia s-a absorbit atât de mult în viața noastră, încât nu-i mai oferim atâta importanță. Frica mea cea mai mare era să mă lenevesc și să apăs pe buton la întâmplare, doar de dragul făcutului. Când transformi un hobby într-o rutină, ai toate șansele să te sufoci. Din fericire, de data aceasta a fost cu succes. Zilnic îmi apărea un moment special pentru a fotografia. Fie găseam un detaliu pe străzi, fie ziua se sfârșea fără o fotografie și începea panica de a găsi o soluție.

 

Am văzut că ai poze spectaculoase. Ce te inspiră să le realizezi?

Viaaa-ța! La cât de frumoasă e, cum să nu vrei s-o imortalizezi?

Care este reacția oamenilor când aud despre acest proiect?

Sunt oameni care mă susțin și mă motivează prin reacția lor pozitivă să lucrez în continuare. Dacă nu aș fi avut atâta susținere, nu aș fi fotografiat până acum. Orice artist începător, orice entuziast din orice domeniu se alimentează din susținerea și emoțiile privitorilor.

 

Ce planuri de viitor ai? Ce proiecte îți mai dorești să realizezi?

Vreau un aparat foto nou pe care să-l pot cu ușurință „căra” după mine oriunde nu aș merge. După 366 voi avea mult timp și aer pentru creație. Sunt sigură că mă voi odihni câteva zile și apoi voi începe ceva nou. Visez la o expoziție, visez la depășirea propriilor bariere și la niște supraputeri care mi-ar permite să creez neîncetat. Ah, de-o fi doar nopțile mai lungi pentru „Laculcare”.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: