Violeta Martin Moraru are aproape 13 ani de când, alături de întreaga ei familie, a emigrat în Canada. A luat cu ea diploma de studii și un covor tradițional pe care îl avea de la bunica. Conform diplomei n-a reușit să se angajeze, fiind nevoită să se recalifice acolo. Covorul însă a fost baza unui han moldovenesc pe care familia a reușit să-l cumpere pe pământ canadian și să-l renoveze complet, în stil tradițional poporului nostru. Acum acesta găzduiește vizitatori stabiliți în Canada din toată lumea, promovând tradițiile noastre culinare, IA tradițională și covorul cu flori, țesut de bunica.

Cel mai tare mă apăsau lacrimile mamei

„Când am ajuns în Canada, în 2007, cele mai mari greutăți au ținut de partea sentimentală. Mă apăsau lacrimile mamei zi de zi, vinovăția că am lăsat-o singură. Și tot ele mă îmbărbătau, sperând că într-o zi o voi aduce și pe mama la mine, iar asta va fi degrabă. O altă greutate a fost faptul că nu reușeam să mă angajez imediat și, împortant(!), conform studiilor/activității care am avut-o în Moldova”, ne povestește Violeta Martin Moraru.

Fiind împreună, am decis cine învață și cine muncește

„Faptul că am emigrat cu familia (soțul și cei 2 copii) a fost o decizie extraordinară. Am exclus din start să-mi rămână copiii în Moldova și să formez o traumă mare, sufletească/psihologică, care să ne marcheze pe viață. Mai apoi, exemplul meu, care a fost unul luptător, să zicem așa, a fost benefic și pentru copiii mei. Sunt sigură că ei, văzându-mi începuturile, voi fi mai pregătiți să înfrunte orice obstacol. Iar faptul că soțul a fost alături și am putut decide imediat, după ce am analizat situația, cine muncește și cine învață, a fost o salvare pentru noi. Și la fel este și pentru sutele de moldoveni stabiliți în Canada”, ne mai povestește moldoveanca.

Violeta Martin Moraru, alături de familia sa

Veniți să vizitați o țară… fără pașaport!

„Hanul Moldovenesc a venit… la timpul lui, adică, acum 2 ani. Deși ideea venise în al doilea an după emigrare, am așteptat să finalizez studiile în domeniul organizării de evenimente. Am acumulat experiență, lucrând cu diferite restaurante și săli de recepție. Iar ultimii 4 ani, înainte de a deschide, am fost angajata unei companii care numără 35 de restaurante grecești, ca și organizatoare de evenimente și administratoare (marți-joi) a unuia dintre aceste restaurante. Iată, abia după aceasta experiență de muncă am finalizat ideea Hanului. Era mai mult decât necesară să acumulez această experiență.

Am optat pentru un design în stil tradițional – odată ce pășești pragul să ai impresia că ești ACASĂ. Am fost impresionată când a venit o mămică cu 4 copilași și le-a spus când s-au pornit de-acasă: „Acum mergem să vizităm o țară și pentru asta nu avem nevoie nici de viză, nici de pașapoarte!”. Într-adevăr, este și ca un mic muzeu de lucruri tradiționale pe care, copiii noștri născuți aici sau veniți de mici, le cunosc la Han. Tradițiile sunt în sângele nostru, fac parte din noi, ne reprezintă. Mă strădui să organizez evenimente frumoase ca să ne amintim chiar și de cele mai vechi tradiții. Acum un an, spre exemplu, am organizat o… clacă la Han. Am sădit flori, am curățat un pic pădurea, etc. Iar la amiază ne-am așezat cu toții la masă “din partea casei” (cum se zice la noi), ca mulțumire pentru participare și am povestit despre acest frumos obicei de cândva”, povestește Violeta Martin Moraru.

„Eu trăiesc cu aceste tradiții zi de zi și astfel, cred eu, motivez și pe alții”, ne declară Violeta Martin Moraru.

Fiecare cu zona lui din care vine, însă toți cu același suflet cald

„Cei veniți din Republica Moldova sunt foarte deschiși pentru comunicare, pentru ajutor reciproc. Oameni pe care noi i-am cunoscut, la momentul oportun, au fost receptivi și extraordinar de calzi sufletește. În 2007, când am ajuns în Canada, cei din Moldova nu erau mulți. Eu m-am simțit ca Acasă cu toți prietenii care mi i-am făcut dintre cei care veneau din România. De fapt, eu știu din ce zone sunt veniți toți: moldoveni, ardeleni, olteni etc., însă suntem aceiași oameni calzi, receptivi, primitori, buni cu toții”, ne povestește basarabeanca noastră.

Exemplul părinților este perpetuarea tradițiilor

„Departe de Moldova, totuși, reușim să păstrăm tradițiile moldovenești, limba română grație comunicării zilnice cu cei de Acasă. Dorul de a avea un obiect cât de mic, dar tradițional, în casa fiecăruia este aprig. Fiecare familie povestește copiilor despre tradiții. Adevarat, cu timpul vor fi necesare eforturi mai mari pentru a transmite acestea generațiilor viitoare, însă sper să nu se uite. Spre exemplu, băiatul meu avea 6 ani, când a ajuns în Canada, era la vârsta când încă nu cunoștea multe din tradițiile noastre. Însă prin exemplu zilnic, prin faptul că îi povestim foarte des, cunoaște și el. Dacă le va transmite și copiilor săi, depinde și de noi acum, iar de el în viitor”, ne mai spune Violeta.

#ScrisoaredePaști din Canada

„Se apropie Paștele. Chiar dacă suntem în perioadă de pandemie, noi, comunitatea de femei de aici, deja întrebăm una de alta unde a găsit vopsea de ouă; ce metode naturale de a vopsi ouăle cunoaștem; rețete de pască, etc. Sau dacă sunt venite mame în vizită la prieteni de-ai noștri le rugăm să ne povestească ele rețete inedite. Mai întrebăm și rudele de acasă ce se mai gătește acum, ce „noutăți culinare” sunt acum. Ne place să reproducem atmosfera de Acasă pe pământ canadian.
Bineînțeles, împăcăm cum putem tradițiile celor două popoare. De fapt, noi aici, in Canada, împăcăm tradițiile a zeci de popoare. Suntem interesați să le cunoaștem, să gustăm din bucătăria tuturor. Uneori (precum e și anul acesta) Paștele catolic coincide cu sărbătoarea Floriilor (în calendarul ortodox) și atunci noi „împăcăm” cele două sărbători mai ușor, deoarece aici peste tot se vând flori de Paști. În rest, ne bucurăm de tot, suntem deschiși, învățăm, apreciem orice popor. Și invităm și noi, fiecare familie, de sărbători, alte naționalități să afle tradițiile noastre”, ne-a mărturisit în final Violeta Martin Moraru.

Fotografii: Arhivă personală