De când se ține minte Natalia Matiescu este fascinată de tot ce înseamnă autentic. Și-a trăit copilăria ca pe un vis, și a hotărât cu încăpățânare să poarte cu ea prin viață cât mai multe bucăți cu miros de tradiție, de firesc și de bucurie. Înainte de a învăța să coacă pâine delicioasă și sănătoasă, Natalia Matiescu a învățat să se cunoască și să-și reseteze destinul pentru a obține acea armonie interioară, atât de necesară pentru creație dar și pentru existență. Când a înțeles că munca de birou o extenuează moral, și-a propus să-și schimbe viața. Și a reușit, notează Agora.md.

„Chiar dacă aveam o stabilitate financiară asta nu-mi compensa pustietatea interioară. Tot timpul am cautat o activitate pe placul sufletului meu. Am observat ca sunt atrasă de domeniul alimentație și  gastronomiei. Îmi plăcea sa experimentez cu produse locale, căutam informații despre alimentația strabunicilor noștri, și-mi satisfăceam curiozitatea. Am observat că procesul de coacere a pâinii ma împlinește și această stare se transmitea și apropiaților mei. Îmi plăcea sa servesc cu pâine vecinii și prietenii și așa, treptat, am decis să renunț la oficiu și să-mi realizez pasiunea”, povestește Natalia.

În ziua în care a copt de una singură 200 de pâini, a înțeles că nimic nu este imposibil dacă ești suficient de motivat. Totuși, recunoaște că meseria de brutar se declină mai greu la genul feminin:

„Cea mai complicată este munca fizică. Mă refer la ridicarea greutăților: grâu, secară, frământarea aluatului, ridicarea aluatului. Cred că meseria de brutar este mai mult pentru bărbați”.

Cu timpul, Natalia Matiescu a reușit să facă diferența dintre pâinea obișnuită și pâinea sănătoasă. Cea din urmă noțiune a cucerit-o și a făcut-o să-și dorească să-i cunoască toate secretele.

Așa se face că rețetele scrise de bunici și străbunici au coborât de pe paginile îngălbenite de vreme și au luat forme delicioase, aromate și sănătoase. Natalia spune că pe lângă consecvență, pentru a reuși să-ți trăiești pasiunea în țara noastră, ai nevoi și de un pic de nebunie.

„Da, am luxul de a-mi trăi pasiunea. Dar nu a fost o cale ușoara până a ajunge sa traiesc acest lux în Republica Moldova. Timp de patru ani nu am avut un salariu stabil. Mă confruntam cu lipsa banilor, dar nu renunțam să muncesc și să experimentez. Mulți nu mă înțelegeau, dar eu continuam să cred în ceea ce fac. Îmi plăcea ceea ce fac și asta compensa orice greutate și lipsă”, spune femeia.

Continuarea o puteți citi în reportajul de vineri al Irinei Harea-Mardari pe AGORA

Distribuie articolul: