Cât era studentă a făcut radio. Iar după absolvire a muncit în calitate de manager achiziții. Lucia Pavalachi a luat apoi calea străinătății, alături de întreaga familie, însă nu a uitat nici pe o clipă de unde a pornit. A recunoscut că discută și acum zile la rând cu prima sa învățătoare, o doamnă despre care ar vorbi zile în șir. Îi povestește situații, iar învățătoarea îi dă sfaturi sau o consolează pe anumite subiect, ca un adevărat povățuitor de bine. Urmează o poveste de prietenie cum mai rar întâlnești.

I-a șlefuit ca pe niște diamante

„Prima mea învățătoare de fapt nu e chiar prima (zâmbește). Cu prima nu am fost prea norocoasă, căci plecase pe parcursul clasei întâi și, la insistența mamei, am fost transferată în altă clasă. Doamna Elena Crudu a devenit oficial prima mea învățătoare. Ea a știut să găsească în fiecare copil punctul forte și să îl șlefuiască asemeni unui diamant, atât cât era posibil în patru ani de școală primară. Pe mine a reușit să mă formeze în mai puțin de 4 ani și cu impact pentru toată viața”, ne povestește Lucia.

Lucia Pavalachi, clasa I B

Lucia vorbea frumos…

„Ea a valorificat în noi ceea ce aveam mai bun. Sandu, pentru că era glumeț din fire, avea toate rolurile bune din scenetele de la matineul de Anul Nou și 8 martie. Victoria, avea an de an poezii de recitat tot mai lungi, pentru ca ea putea și avea dârzenie înnăscută. Ana, dansa frumos și, deci era mereu promovată pentru asta. Lucia, adica eu, pentru că vorbea frumos, mereu era moderatoare la evenimente până a finalizat scoala 😊. Și radio după asta am făcut o perioadă, tot continuând ideea dnei Elena”, îmi mai amintește Lucia Pavalachi.

Lucia, alături de soțul ei

Uniți, indiferent de situație

„Doamna Elena ne dăduse unora chiar și prenume „corecte”: pe Snejana o numeam cu toții Fulguța. Alex era Sandu și tot așa cu majoritatea. Ea ne-a învățat să fim o familie unită, indiferent de situație. Noi am fost mereu „clasa B cea mai cool ever”! A știut să inspire în noi încredere și entuziasm în orice făceam și oriunde eram. Prietenia asta a durat în ani, deoarece a avut o bază foarte sănătoasă. Acum comunicăm, ne povestim, ne dăm cu părerea și așteptăm de la ea aceleași povețe pline de înțelepciune. Îi mulțumesc Domnului că povețele mai vin”, ne-a mai dezvăluit Lucia, plină de recunoștință.

Scrie-ne și tu povestea ta de Prima învățătoare la EA@interakt.md

Distribuie articolul: