Lingem rănile… ar fi prea rece spus; tămăduim sufletul… prea cald pentru unii; încurajăm femeile – destul de racordat la nevoile societății… și totuși: Ce facem cu femeia care a trecut peste un divorț? Cum o ajutăm să treacă, dacă asta e nevoie ei cea mare? Cum o ajutăm să uite? Cum putem preveni un divorț? Cum o ajutăm să fie „Din nou EA”. Un proiect de suflet care dă cărțile pe față și spune lucrurilor pe nume. De această dată cu Angelica Frolov.

„Erau anii `92-93, aveam 16 ani și din curiozitate am intrat într-o relație cu un băiat care era îndrăgostit de mine. Practic din curiozitate am intrat în această relație. Pe la 18 ani am început și relațiile sexuale, iar pentru că nu exista nicio educație sexuală am rămas imediat însărcinată. Pe atunci era inadmisibil ca o fată însărcinată să nu fie căsătorită. Eram foarte verde și imatură, nu avem abilitățile să decid să merg contra majorității, să mă orientez pe ce simt eu.

A lipsit atunci internetul! De unde noi ne informăm acum? Din internet. Avem acces acum la orice tip de informație printr-o simplă căutare. Atunci erau foarte puține cărți despre sexualitate, sexul era TABU, eu nu mă cunoșteam, nu știam nimic despre mine.

Nu regret nimic din ce mi s-a întâmplat atunci. Mi-am luat lecția. Prețuiesc enorm feciorul meu și cred că orice probleme și frici trăite în trecut merită rezultatul pe care îl am acum. El are 24 de ani și nu-mi mai permit să vin cu lecții. L-am învățat ce e bine și ce e rău când era copil, adolescent. Acum dacă îmi cere sfatul, i-l dau și el decide. Mă strădui să-i dau exemplu și el deja decide. Îi spun să se orienteze pe propriile dorințe, să se cunoască, să nu-i fie frică de schimbări și să se dezvolte continuu. Să nu-i fie frică poate la un moment dat să o ia de la zero, nicioadată nu e prea târziu să o iei de la zero – nu există vârstă când e târziu să o iei d ela zero.

Am conștientizat că nu iubesc bărbații, că nu pot iubi bărbații. Mi-am dat seama că în tot acest timp încercam să canalizez toată energia și să mă concentrez pe educația copilului și să nu mă gândesc la ce-mi doresc mie. Apoi m-am cunoscut pe mine, m-am îndrăgostit de o femeie și am decis să divorțez. Nu poți trăi cu o persoană pe care nu o iubești, nu poți să strici și viața ta și viața altui om – nu poți fi fericit într-așa o relație.

Cea mai mare frică era aceea de a ieși din zona de confort și de a începe totul d ela început – e una firească, dar nu trebuie să te oprească. Mă bucur că pe mine atunci nu m-a oprit. După divorț am înțeles ce înseamnă să fii fericită. În divorț, lupta pentru copil a fost pentru mine cea mai mare încercare. feciorul meu avea 11 ani și eram foarte apropiați. Cea mai mare frică pentru mine era frica de a-l pierde. Îmi era frică că voi pierde această luptă, dar totuși am câștigat-o.

Ajutorul vine mereu când ai nevoie și vine exact pentru atâta timp cât ai nevoie. În cele mai grele momente apărea acel om care să-mi întindă o mână sau un sfat. Până acum le sunt foarte recunoscătoare tuturor, chiar persoane străine care au venit cu o informație care mi-a schimbat cursul vieții atunci. Și eu am ajutat și mă bucur că atunci când ajuți pe cineva, vezi cum se schimbă omul. Neîncrederea în sine este problema multor persoane gay, de ambele sexe, a transexualilor și, în momentul în care îi ajuți să-și recapete încrederea, vezi cum se luminează fața lor.”

Citește și: Din nou EA cu Nata Albot: „Nu cred în divorțuri „nedureroase”. Dar cred în divorțuri civilizate”

Distribuie articolul: