10 septembrie este data la care anual este marcată Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului. Această zi a fost inițiată în anul 2003, de către Asociația Internațională pentru Prevenirea Suicidului, în colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății, pentru a atrage atenția asupra suicidului, una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate prematură. Astfel, în scopul prevenirii vulnerabilităţii la suicid, am ținut neapărat să discutăm cu un specialist în psihologie care să ne ofere mai multe informații la acest subiect sensibil. Dr. în psihologie Aurelia Balan ne-a explicat care sunt factorii de risc, ne-a vorbit despre statisticile îngrijorătoare, dar și despre importanța unei reacții empatice față de problemele celor din jur.

Cu toții ne confruntăm, la un moment dat, cu situații în care nu suntem ascultați, în care ne simțim pierduți și debusolați în legătură cu o preocupare reală, însă unele dintre aceste situații sunt critice și ar putea constitui tocmai diferența dintre viață și moarte. Unii dintre noi reușesc să facă față cu mai multă ușurință dificultăților de zi cu zi sau chiar a problemelor mai grave, dar în aceeași măsură, există oameni cărora le este greu să treacă peste neîmpliniri, despărțiri, deziluzii, minciuni, invidie, nedreptate.

Pe unii îi ajută credința în Divinitate, pe alții, relațiile sociale, o călătorie departe de casă sau un cont bogat în bancă. Alții din contra, înțeleg că pentru a-și salva viața, au nevoie să renunțe la tot ce înseamnă dependențe materiale. Ideea este că fiecare dintre noi are modalități proprii, unice de a face față provocărilor. Din acest motiv, este necesară oprirea stigmatizării persoanelor care trec prin perioade atât de dificile, încât au sentimentul acut de înstrăinare de lume și de a fi neînțeleși până și de cei dragi lor.

Noi, ca cultură socială, încă nu avem deprinderea de a înțelege, susține și ajuta persoanele aflate întrun impas psihologic. Pe de o parte, când o persoană se plânge de exemplu că are dureri toracice, lumea reacționează grijuliu, se interesează de starea acelei persoane și încearcă să o ajute, inclusiv prin recomandarea unor medici sau clinici pentru a merge să se trateze cât mai urgent, astfel încât să se poată preveni un diagnostic fatal, precum infarctul. Pe de altă parte, din nefericire, nu putem spune că se întâmplă similar în cazul celor care susțin că au „dureri de suflet”, „inimă neagră”, „tristeți imense” sau „sentimente de pierdere a sinelui și de vid sufletesc”. În acea situație, oamenii tind să spună lucruri precum „lasă-l că doar vrea atenție”, „se plictisește și n-are de lucru”, „o să îi treacă, nimeni n-a murit din asta”, „e o persoană slabă, nu merită să ne batem capul cu prostiile lui”, „fiecare are probleme personale, dar lumea merge mai departe”. Aceste exprimări reflectă o prea puțină înțelegere a sufletului uman. Iată de ce, an de an Ziua Mondială pentru Prevenirea Suicidului este marcată la 10 septembrie.

Comportamentul suicidar a devenit o problemă majoră de sănătate publică, în întreaga lume. Este un fenomen complex, care se produce, de obicei, la capătul unui continuum, avansând de la gânduri suicidare la planificare, tentative de suicid pentru ca, în final, să se ajungă la finalul tragic al unui proces morbid – decesul.

O persoană moare la fiecare 40 de secunde prin sinucidere și de până la 25 de ori mai mulți fac din nou o încercare de sinucidere. Acest eveniment, de Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului, este legat de comunitatea noastră globală, trebuie să ne încurajăm să ne întindem o mână unul celuilalt și să ne alăturăm împreună pentru a disemina conștientizarea prevenirii sinuciderilor.

An de an, 10 septembrie ne invită pe fiecare în parte să acordăm atenție celor de lângă noi, îndeosebi celor care se confruntă cu astfel de probleme, să păstrăm legătura cu ei, să-i încurajăm să-și deschidă sufletul, oferindu-le, totodată, sprijinul, încurajându-i și ascultându-i fără să-i judecăm.

Mulți dintre cei care au avut tentative de suicid au mărturisit că în momentele de disperare, când nu mai vedeau altă soluție decât aceea de a-și lua viața, ar fi avut nevoie de implicarea unui apropiat, ar fi avut nevoie ca cineva să le vadă suferința și să-și ofere sprijinul. De multe ori, însă, nici măcar nu au fost întrebați dacă au vreo problemă sau dacă ar avea nevoie de ajutor. Pentru oricare specialist care activează în sfera sănătății mentale și pentru orice om de bun simț, întrebarea „de ce se ajunge la suicid” ar trebui să fie o axiomă evidentă. Nu înseamnă că nu putem empatiza cu o persoană care încearcă să se sinucidă. Uneori putem chiar să îi înțelegem, sau să credem că îi înțelegem motivele. Alteori, ele sunt ininteligibile, situate la mare distanță de realitate convențională, și pentru cei din jur rămân pentru totdeauna enigme chinuitoare. De cele mai multe ori, lucrurile sunt la mijloc, lăsând loc de speculații și multă imaginație. Însă un lucru este cert: absolut toate persoanele care au încercat să se omoare au nevoie să fie văzute de un psihiatru, psihoterapeut, psiholog clinician. Iar când omul e pe marginea prăpastiei, e vital să fie luat de mână de către cei apropiați.

Fiecare din noi avem obligația civică să știm că comportamentul suicidar poate apărea la orice vârstă. Frecvenţa acestuia creşte abrupt din copilărie, până la finalul adolescenţei şi începutul vârstei adulte.

Suicidul este a doua cauză de deces, în lume, la adolescenţii de 15–19 ani, cu cel puţin 100.000 de victime anual. Rata suicidului este ridicată la adulţii de vârstă mijlocie sau peste, valorile cele mai ridicate înregistrându-se la persoanele de peste 75 de ani. Vârstnicii sunt mai predispuşi la intenţii suicidare şi utilizează metode mai letale decât tinerii; de asemenea, au şanse mai reduse de a supravieţui consecinţelor fizice ale unei tentative. Astfel putem mai ușor înțelege și interveni atunci când cineva se află în pericol.

Există dovezi că aproximativ jumătate din cei cu ideaţie suicidară au fost cândva diagnosticaţi cu o afecţiune psihică, iar până la 90% din cei ce comit un suicid realizat suferă de cel puţin o afecţiune psihică. Cel mai frecvent este vorba de depresii, dar sunt incriminate şi abuzul de substanţe, schizo­frenia sau tulburările de personalitate.

Alcoolul şi consumul de stupefiante constituie factori favorizanţi importanţi în comiterea gestului suicidar. Comorbidităţile – prezenţa concomitentă a două sau mai multe afecţiuni psihiatrice sau combinaţia patologiei cu abuzul de droguri – creşte semnificativ riscul de suicid.

Evenimentele stresante acţionează adesea ca factori precipitanţi pentru persoanele cu dificultăţi de adaptare. Reacţii autoagresive pot apărea după conflicte familiale sau interpersonale, probleme judiciare, financiare sau la locul de muncă.

Perioadele de criză economică şi şomaj determină o creştere importantă a ratei suicidului, prin vulnerabilitatea socială sporită. Reacţia de doliu este unul din principalele motive de suicid la persoanele vulnerabile. De asemenea, afecţiunile somatice grave, precum cancerul sau infecţia HIV, cresc riscul de suicid; o largă paletă de afecţiuni, de la astmul bronşic la traumatismele craniocerebrale, s-a dovedit că produce gesturi suicidare. Ca şi în cazul schizofreniei, implicarea unei predispoziţii genetice în comiterea gestului suicidar devine o certitudine deși încă nu există suficiente cercetări în această direcție.

Unele profesii au risc crescut de suicid – medici, personal militar, ofiţeri de poliţie – dar această situaţie se înregistrează şi la persoanele aflate în regim de detenţie. Stresul la distanţă, precum traumele copilăriei, a fost incriminat cu un risc suicidar crescut în viaţa adultă.

La nivel de comunitate, indiferent de componentele sistemului nostru de valori, care este natural și vital să varieze de la o persoană la alta, un lucru este cert, și anume nevoia de a ne uni în încercarea de a combate acest fenomen îngrijorător, denumit sinucidere, iar a fi mai toleranți și mai înțelegători față de suferința umană – nu inimi împietrite – reprezintă una dintre soluțiile prin care putem preveni tentativele de suicid și suicidul finalizat. Iar atunci când înțelegem că nu ne putem descurca pe cont propriu, să căutăm neapărat soluții la un specialist. Câteva minute de implicare astăzi, pot însemna garanția vieții de mâine.

Autor: Aurelia Balan, dr. în psihologie

Foto: Instagram.com/AureliaBalan

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: