Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în prezent 1 din 4 persoane dezvoltă o afecțiune mintală sau neurologică. În pofida stării cronice și pe termen lung a unor tulburări mentale, cu un tratament adecvat, persoanele care suferă de acestea pot trăi o viață productivă și pot fi o parte vitală a comunităților lor. Peste 80% dintre persoanele cu schizofrenie pot fi libere de recidive deja după un an de tratament cu medicamente antipsihotice, combinat cu implicarea și ajutorul familiei. Astăzi, ne-am propus să aflăm mai multe despre schizofrenie, iar psihologa Aurelia Balan ne-a vorbit despre cauzele apariției și importanța tratamentului.

Schizofrenia – boala cu mii de feţe, este o tulburare mentală cronică și severă care afectează modul în care o persoană crede, simte și se comportă. Persoanele cu schizofrenie pot părea că au pierdut contactul cu realitatea. Boala poate duce la o combinație de halucinații, iluzii, gânduri și comportament extrem de dezordonat, care afectează activitatea zilnică. Tratamentul precoce poate ajuta la ținerea sub control a simptomelor, înainte de a se dezvolta complicații grave, și poate ajuta la îmbunătățirea perspectivei pe termen lung. Deci schizofrenia este tulburarea psihică în care realitatea este interpretată în mod greşit. Subiectul vede, aude şi simte lucruri ce nu sunt reale.

Acest tip de tulburare apare în adolescenţă, este tratabilă, dar nu vindecabilă. Uneori, afecţiunea poate apărea şi înaintea vârstei de 40 de ani. Ca să poţi diagnostica un subiect cu schizofrenie, trebuie să observi următoarele caracteristici: delir, halucinaţii, comportament dezorganizat sau catatonic sau prezența simptomelor negative, disfuncţie semnificativă în abilitatea de a munci, de a merge la şcoală sau a îndeplini sarcinile zilnice. Aceste semne sunt prezente de cel puţin şase luni.

În mod oficial există cauze biologice, socioeconomice, psihosociale. Specialiştii pun accentul pe cele genetice. Cauzele biologice ţin de materialul genetic cu care venim pe lume sau de tipul traumelor fizice ce determină schimbări în dezvoltarea creierului. Este ştiut faptul că Boala Huntington este precedată de simptome ale schizofreniei. Vulnerabilitatea subiectului la stres determină manifestări de natură schizoidă.

Exemplu concret: evoluţia alături de părinţii cu dificultăţi de comunicare, nesiguri şi retraşi, fara relaţii sau cu un număr redus de relaţii de prietenie, evident cu tendinţa de control sau cu tendinţa de a domina, reprezintă un factor public care creşte riscul de a dezvolta schizofrenie la copil. De asemenea, consumul de substanţe psihoactive conduce subiectul către primul episod schizofrenic.

Schizofrenia se manifestă diferit la fiecare individ. Am putea spunea aşa: nu sunt doi schizofrenici identici. Unii subiecţi manifestă treptat simptomele schizofreniei, la alţii simptomele se manifestă brusc. Simptome evidente: sentimentul de a fi urmărit postura anormală a corpului, un mod special de a se exprima, lipsa de reacţie în situaţii importante, schimbări la nivelul personalităţii, retragerea treptată din totalitatea activităţilor sociale, teama sau furia fără sursă, manifestată asupra celor dragi, preocuparea intensă faţă de religie probleme de concentrare.

Diagnosticarea schizofreniei se face doar de medicul psihiatru. Există evaluarea medicală şi prezenţa factorilor de risc ce trebuie luată în calcul, la fel şi testele de personalitate, ce depistează alterarea funcţiilor precum atenţia şi gândirea. Schizofrenia necesită medicamentaţie pe tot parcursul vieţii.

Din păcate, din cauza neștiinței, a dezinformării, persoanele care suferă de schizofrenie sunt discriminate și stigmatizate. Totuși, odată ce afecțiunea este tratată cu medicamente speciale, aceasta poate fi ținută sub control, iar persoana poate duce o viață împlinită.

Autor: Aurelia Balan, psihologă

Foto: Instagram

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: