Întins ca o față de masă croșetată de niște mâini pricepute, văzduhul se perpelește la căldura de început de august. Cât vezi cu ochii e verde. Iarba înaltă și deasă se întinde-covor sub cele câteva sute de copite. Un tufar de măceș devin jertfă pentru vreo trei-patru capre care l-au încercuit fără milă. Deși e foarte devreme încă, pășunea este intens populată, iar viața pare a fi în toi. De la cinci dimineață, de când deschide ochii și până noaptea târziu, când merge la culcare, Viorel Prisăcari crește capre și face brânză. În localitatea de baștină, Slobozia -Măgura, este cunoscut drept om harnic, gospodar și destoinic.

Încă de pe când era un copil de doar 15 ani a plecat din sat. A îmbrățișat profesia de militar și a activat mulți ani în domeniu. Într-o zi a decis să revină la baștină. A apelat la mai multe împrumuturi, a ales un teren pustiu și în anul 2014 a început construcția unei ferme.

„ Am conectat încăperea la energie electrică, am construit fântâna, iar în 2016 am avut primul lot de lapte pasteurizat în rețelele de magazine. În luna septembrie 2017 am scos pe piața de acasă și brânza de capră”, își amintește bărbatul.

Pentru că este îndrăgostit irecuperabil de țara sa, Viorel Prisăcari își dorește cu ardoare ca prin activitatea sa să readucă la viață tradiția lăsată ca moștenire de strămoși.

„Și noi, moldovenii, avem tradiții și obiceiuri, rețete și produse despre care merită să afle lumea. Brânza pe care o producem noi are la bază o rețetă veche, de sute de ani, care a fost păstrată maxim posibil pentru ca produsul să aibă gustul acela de autentic, de copilărie”, spune Viorel Prisacari în timp ce-și numără cu ochii caprele.

Antreprenorul și-a propus să înregistreze produsele cu denumire de origine protejată – „Brânză de Măgura”, iar apoi să ajungă cu ele nu doar pe mesele moldovenilor, ci și pe cele ale  străinilor.

Bărbatul spune că investește în calitate, de aceea adăugă porții generoase de suflet în tot ceea ce face. Pentru că este adeptul lucrului bine făcut, Viorel Prisacari are grijă de căprițele sale ca de niște oameni dragi.

„Ele sunt cele care ne oferă materia primă, de aceea felul în care se simt, condițiile în care trăiesc sunt direct proporționale cu laptele și cât de calitativ este acesta”, susține omul de afaceri.

Chiar dacă afacerea pe care o gestionează îi aduce satisfacție, Viorel Prisacari recunoaște că au fost momente în care tot ce-și dorea era să renunțe:

„Au fost clipe în care dădeam mâinile în jos și ziceam că nu mai pot, nopți în care mă chinuiam cu insomnii. Apoi venea dimineața, și o luam de la capăt”.

Totuși, s-a înarmat de fiecare dată cu răbdare și a perseverat pentru a-și putea visul cu ochii. Un vis autentic moldovenesc, cu gust de cheag, de lapte și de copilărie…

Acest articol apare în cadrul campaniei de promovare a produselor tradiționale moldovenești cu Indicație Geografică, Denumire de Origine și Specialitate Tradițională Garantată „Autentic Moldovenesc”, lansată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), cu finanțarea Proiectului UE „Suport pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală” în Republica Moldova.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: