O nouă poveste despre viață și pasiune prezentată în cadrul emisiunii Oameni ca tine, marca AGORA.md. Blatul din lemn este inundat de culori care mai de care. Pe întreaga-i suprafață, roșul, negrul, turcoazul se înghesuie între galben, mov și un pic de verde. De parcă nu ar fi destul, două degete lungi, cu unghii ovale, nevopsite, apasă cu grijă un tub alb care sloboadă o picătură de alb. Mai departe, pensula își știe treaba: trage linii, conturează vârfuri de copaci și înroșește apusul. Ceva mai sus – doi ochi albaștri, intenși, par să ghideze drumul pensulei și a procesului în sine. Pentru Olivia Furtună Efremov pictura este o metodă alternativă de a respira. De când se știe merge prin viață cu culorile de mână. Și-i place.

Deși a fost ani de zile în lumina reflectoarelor, puțini sunt cei care au reușit s-o cunoască cu adevărat. Crede în prietenia adevărată, de aceea spune că deși puțini – prietenii pe care îi are sunt buni și verificați în timp.

Dacă aș vorbi cu cineva care nu știe nimic despre mine i-aș spune că sunt o persoană ambițioasă și deschisă. Am o pasiune pentru lucrurile vechi, pentru pictură și pentru cărți. Mai nou, vreau să aflu tainele ezoterism-ului.

Atunci când se gândește la copilăria sa, vede o fetiță mică și blondă care desenează. În jur – caiete și albume pline de schițe. Nu poate spune cert dacă ceea ce ieșea din mâinile ei era frumos, dar știe sigur că erau foarte multe.

Iubeam procesul, activitatea în sine. Eram curioasă să văd alții cum desenează, urmăream fără să mișc.

Au urmat întâlniri cu câțiva profesori care au încurajat-o să persevereze. O perioadă a frecventat atelierul pictorului Ion Serbinov. Olivia Furtună Efremov este convinsă că momentul creației este perpetuu. Nu are nevoie de o zi anume sau de o oră potrivită pentru a pune pe pânză ceea ce simte. Chiar și atunci când nu are pensula în mână, în minte și în suflet trasează linii și adaugă nuanțe.

Chiar și atunci când nu atingi pânza oricum gândești o pictură. Chiar dacă nu stai cu paleta în mână – ești prins în mrejele picturii.

Chiar și așa, Olivia recunoaște că, la fel ca orice alt proces, pictura decurge mai bine atunci când ziua este bine organizată și permite actului artistic să se plaseze pe un loc prioritar.

Se mai întâmplă să pictez și noaptea, deși în ultimul timp, evit lumina artificială, lucru pe care nu mi-l imaginasem acum câțiva ani.

Continuarea pe AGORA.