Astăzi vă prezentăm un reportaj foto de la Centrul Moldexpo, locul unde sunt cazate cele mai multe mame cu copii, refugiați din Ucraina. Am întâlnit multe femei triste, bunici care plângeau sub plapume ca să nu le vadă și audă nimeni, și copii care au făcut un drum lung până au ajuns într-un loc de siguranță. Mai multe mame, în timp ce și-au lăsat copiii să se joacă în locul special amenajat, se adunaseră pentru a mai povesti din durerea sufletului.  

Noi am văzut un spațiu bine amenajat, era cald și toată lumea își căuta de treabă. Nu exista gălăgie sau haos. După fiecare perdică a cămeruțelor improvizate acolo se ascundea o poveste: toate fiind dureroase. Unele persoane, din cauza emoțiilor și a trăirilor, nici nu au putut discuta cu noi. Lacrimile erau prea greu de ascuns…

Voluntarii sunt cei care mișună printre odăile improvizate ale refugiaților. Ei sunt responsabili să facă listele cu necesitățile tuturor persoanelor cazate. La fel, în grija lor este primirea și sortarea donațiilor, care sunt aduse zilnic atât de oamenii de rând, cât și de asociații. Ei ne-au spus că sunt obosiți atunci când ajung acasă, dar faptul că au reușit să ajute pe cineva cu un cuvânt bun sau cu o haină, îi face ca a doua zi să ia de la capăt.

Am întâlnit foarte multe femei îngândurate: femei care nu cunosc foarte multe despre oamenii dragi care au rămas în Ucraina. Le poți vedea că, deși înceracă să ascundă lacrimile, tristețea din privirea lor este una profundă.

Am găsit și noi spații, pregătite special pentru refugiații care urmau să fie aduși de la frontieră. Paturile pentru copii erau pregătite cu albituri imaculate. Un prânz cald îi aștepta.

La intrare, am găsit un spațiu amenajat unde toată lumea putea servi ceai, cafea și gustări.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: