Încă de când Bob Shaye a lansat, pe campusurile universitare, New Line Cinema în 1967 – un studio pentru producerea filmelor de artă, a celor în limbi străine și pe cele de cult, acesta devenise cunoscut pentru alegerile sale inedite, fiind o ultimă oprire pentru filmele bune. De la materiale video îndrăznețe ale lui John Waters, cum ar fi „Pink Flamingos”, până la „A Nightmare on Elm Street”, de Wes Craven, New Line a reușit să vadă nestematele pe care alții le-au ratat, chiar și după ce Ted Turner a cumpărat studioul.

New Line l-a lansat pe Jim Carrey cu The Mask, pe Mike Myers cu Austin Powers și a dat o casă unor cineaști precum Paul Thomas Anderson cu Boogie Nights și David Fincher cu Se7en. Shaye își prezintă studioul ca fiind un loc de asumare a riscurilor creative. Dar New Line nu și-a asumat niciodată un risc financiar ca trilogia „Stăpânul inelelor”. De fapt, nimeni altcineva de la Hollywood nu avea trei filme, fiecare cu bugete de 120 de milioane de dolari, filmate spate în spate în Noua Zeelandă.

Președintele proiectului a fost regizorul Peter Jackson, la acel moment cel mai bine cunoscut pentru filmele cu buget mic, precum Heavenly Creatures, Braindead și Meet the Feebles, al cărui singur proiect susținut de studio, The Frighteners cu Michael J. Fox, fusese un eșec comercial.

Pe hârtie, niciuna dintre serii nu părea o rețetă pentru succes. Într-adevăr, până în 2001 exista o percepție hotărâtă că eșecul primului film, „Fellowship of the Ring”, ar putea scufunda studioul lui Shaye și pe unii dintre distribuitorii internaționali, ale căror vânzări preliminare au permis New Line să-și facă filmele.

Festivalul de Film de la Cannes a jucat un rol major în convertirea scepticilor și calmarea nervilor tuturor celor implicați. Cannes a fost întotdeauna o platformă de lansare internațională pentru filme, dar Shaye și Jackson au venit înarmați doar cu 26 de minute de peliculă, care nu era terminată de luni de zile. Totuși, l-au tratat ca pe o premieră de film, cu distribuitori și presă. S-a petrecut la Château de Castellaras, un castel din apropiere de Mouans-Sartoux, care a fost transformat în „pământ de mijloc” de către departamentele de artă și scenografie ale trilogiei.

Era încă un joc de 2 milioane de dolari pentru Shaye și echipa sa. Dar s-a dovedi a fi un pas important pe calea de lansare a ceea ce va deveni cea mai de succes serie de filme independente realizate vreodată.

„Bob a fost cel care a venit din 2001 cu ideea de a se orienta în Cannes”, spune Ken Kamins, agentul lui Jackson. „Hai să șocăm oamenii.”  – a zis el. Dar, desigur, odată ce te hotărăști că vei cheltui 2 milioane de dolari pe o petrecere și vei trata 26 de minute ca pe o premieră, miza este totală. Fă-o bine și ești în drum spre ceva, cu adevărat, important și puternic. Fă-o greșit și ați realizat cea mai mare mini serie din istoria TNT. ”

După douăzeci de ani, Deadline a adunat câțiva dintre directorii care au avut una dintre cele mai tensionate parcursuri din toată istoria Hollywoodului, pentru a-și aminti filmele și acea noapte memorabilă din Cannes în care totul s-a schimbat, aducând trei ani consecutivi de blockbuster, cu o valoare de aproape 3 miliarde de dolari. Este vorba de nominalizare colectivă la 30 de Oscaruri și 17 victorii, inclusiv cea mai bună imagine pentru seria „Întoarcerea regelui” din 2003. Shaye spune: „Dacă ai fi fost acolo în noaptea aceea la Cannes, ar fi fost ceva de care ți-ai fi aminti mereu”.

Sursa: deadline.com

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: