În psihologie există diverse ramuri și metode de a ajuta persoanele în depășirea anumitor probleme cu care acestea se confruntă. Una dintre direcțiile de bază în psihologie este terapia cognitivă.

Terapia cognitivă este una din direcțiile a căror eficiență a fost demonstrată empiric, experimental. Acest tip de terapie are la bază ideea că starea noastră se modifică în funcție de gândurile noastre.

De exemplu, am avut o stare relativ bună, zâmbeam, mergeam pe stradă sau făceam o anumită activitate. Și când colo, din senin, dispoziția noastră devine una proastă, devenim triști, vrem să plângem, simțim ură, dezamăgire, sau altceva.

Atunci un psiholog cu abordare cognitivă, la sigur ne-ar întreba: „La ce ne-am gândit anume în acel moment?”. De obicei, din prima ne e greu să prindem aceste gânduri automate care au generat modificarea stării noastre. Dar după ce exersăm de câteva ori, o să prindem gânduri care ne-au modificat starea, o să descoperim unele ca: „N-o să-mi reușească”; „Sunt un ratat(ă)”; „O să mă abandoneze”; „O să avem mereu o relație proastă”, „Voi fi concediat(ă)”; „Crede că sunt incapabil(ă)” etc. Acestea de fapt reprezintă niște distorsiuni de gândire. Adică, nu avem argumente reale care să confirme aceste convingeri.

Pentru o mai bună înțelegere a modului în care aceste gânduri ne influențează starea, voi prezenta mai departe modelul cognitiv A-B-C. Conform acestuia avem:

A. Evenimente activatoare – ceea ce s-a întâmplat de facto: un eveniment, un dialog, o amintire.

B. Convingerile (beliefs) – credințele noastre personale. Acestea se formează în timp, în baza propriei noastre experiențe și în baza credințelor care ne-au fost create de mediu (exemple de credințe: „Banii se fac muncind din greu”; „Toți bărbații înșeală”; „Femeia se pricepe mai bine la chestiunile gospodărești”). Ele nu reprezintă o realitate în sine, nu sunt dovedite de nimic, dar pentru noi reprezintă un adevăr absolut, fiindcă sunt convingerile noastre fundamentale.

C. Consecințele. Și cum exact are loc această tranziție? Dacă parcurgem o situație prin toate cele trei componente, ar fi așa: (A) Maria trăiește împreună cu iubitul ei și în una dintre seri acesta întârzie. (B) Maria crede că toți bărbații înșeală, și atunci fără să își dea seama ce exact o supără, ea devine panicată (C, consecințe emoționale), ritmul ei cardiac se accelerează (C, consecințe fiziologice), și astfel se declanșează un scandal la întoarcerea iubitului (C, consecințe comportamentale). În terapia cognitivă ne ocupăm cu înhățarea convingerilor noastre, stabilirea gradului lor de adevăr și deslușirea distorsiunii de gândire din spatele ei, precum și oferirea unui răspuns alternativ pentru ele, modificarea lor, transformându-le în convingeri și gânduri funcționale (care ne ajută, și nu invers). Pentru început, e suficient să ne prindem gândurile când starea noastră să modifică. Să ne întrebăm: la ce tocmai m-am gândit? Și să notăm aceste gânduri pe hârtie.

După ce antrenăm acest lucru pentru o perioadă, ca să devenim mai familiarizați cu prinderea gândurilor, putem trecem la punctul următor, și dezbate gândurile noastre. Ne putem întreba: dar cât de adevărate sunt? Ce argumente, de fapt, avem? De cele mai multe ori, vom descoperi că ele nu reprezintă un adevăr în sine.

Rezumând, putem spune că gândurile ne influențează starea; anumite convingeri care se activează pe fundalul unor evenimente generează consecințe emoționale, comportamentale și fiziologice; convingerile, iar gândurile noastre nu reprezintă un adevăr în ultimă instanță. Astfel, pentru a ne ajuta în depășirea stărilor noastre, dificultăților cu care ne ciocnim, vom nota gândurile noastre și după asta le vom dezbate.

Un editorial semnat de psihologul Adri Psiholog. Pentru înscrieri la consultații sunați: +37368758014

Facebook: https://www.facebook.com/adri.sevcenco.14

Distribuie articolul: