Scriitorii autohtoni, de rând cu editurile, ne oferă constant doze puternice de literatură de calitate. Avem scriitori care reușesc să găsească în cotidian întâmplări deosebite și să le transforme în literatură bună. Citim cu plăcere autori care scriu cu har, care s-au învrednicit de premii literare, care și-au tradus operele în mai multe limbi și au ajuns în topuri pentru calitatea scriiturii. Ei ne poartă în călătorii prin timp, ne ajută să ne regăsim, să ne acceptăm și să ne înțelegem sau să ne manifestăm nemulţumirea.

Împreună cu Editura Cartier, am realizat un top aleatoriu al celor mai căutate cărți și autori din ultima perioadă. Pe scurt despre opera lor, pe care vă îndemnăm călduros să o descoperiți și să o savurați.

Ion Druță

Ion Druță este, de bună seamă, povestitorul nostru contemporan. De la „Povestea Furnicii” și până la „Biserica Albă”, scriitorul a redat probabil cel mai bine apartenența noastră la acest neam, la acest petic de pământ și la obârșiile de la care ne tragem și pe care le ducem cu noi, ca pe adevărate nestemate.

„Despărțirea apelor” – „Există o teorie că Ciobănașul din Miorița o fi fost jertfit, pentru a obține pacea între cei trei ciobănași, care veșnic luptau între ei. Pacea s-a făcut, dar în adâncuri luptele continuau și mai aprig. Ciobănașul, din păcate, s-a născut poet, iar poetul totdeauna va pierde. Unul din istoricii contemporani ai României, Lucian Boia, scrie că Moldova, pe valul unei viziuni poetice a lumii, și-a pus destinul pe masă și a pierdut partida. Oricum, specialiști în arheologie susțin că Ciobănașul din Miorița a fost ultima jertfă rituală în Balcani. Prin urmare, să nu ne mire plăcuțele din Tărtăria.” (Ion Druță)

 

Grigore Vieru

Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi sufletul nostru.

„Numele tău” – „Numele tău a avut, prin toată această pledoarie extraordinară în epocă, forța de a marca începutul unui reviriment național nu numai în literatura de dincolo de Prut, dar și în istoria ei. Volumul nu este o colecție de lozinci, ci cartea unui poet adevărat, care a știut să își acordeze lira în așa fel încât cântecul său orfic (orfismul e una dintre dominantele poeziei lui Vieru) să miște conștiințele. Și a făcut-o, chiar dacă această adecvare la nevoile unor cititori pentru care marea poezie modernă era o necunoscută a însemnat o simplificare voită a discursului!” (Bogdan Crețu)

 

Aureliu Busuioc

Aureliu Busuioc a reprezentat întotdeauna imaginea scriitorului liber și emancipat, sincronizat în toate cu spiritul literar general românesc și care niciodată nu a avut complexul limbii moldovenești. S-a impus în literatură ca poet, fiind semnatarul unor importante cărți de poezie, pline de vervă umoristică, cu bogate inserții culturale și meditații filozofice. Aureliu Busuioc va rămâne în conștiința noastră ca un scriitor cu o ținută aparte, un scriitor cu o deosebită ținută intelectuală, plină de ironie și vervă, un personaj de neuitat al vieții literare” – (Arcadie Suceveanu).

„Singur în fața dragostei” – „Actualitatea temei, contemporaneitatea eroilor, pictura veridică a caracterelor, stilul expresiv, ținuta intelectuală originală și nouă sunt calități sigure ale scrierii Singur în fața dragostei.” (Vasile Coroban)

 

Tatiana Țîbuleac

Tatiana Țîbuleac este o scriitoare de origine din Republica Moldova, dar stabilită cu traiul la Paris. S-a născut la Chișinău și a studiat jurnalismul și comunicațiile la Universitatea de Stat din Moldova. Ea a câștigat renumele pentru coloana „Povești adevărate” care a apărut în ziarul Flux la mijlocul anilor ’90, iar cărțile sale: „Fabule moderne”, „vara în care mama a avut ochii verzi” sau „Grădina de sticlă” sunt în topul celor mai citite romane, lansate de Cartier.

„Grădina de sticlă” – Tatiana Țîbuleac e o povestașă paradoxală. Ea știe, ca foarte puține scriitoare române contemporane, că „o poveste nu lasă niciodată lucrurile nerezolvate“. Mai știe că atunci când exiști „între coastele moi și fermecate ale poveștii“, adică între povestitor și eroul povestirii, ajungi să te împaci „cu răul și cu durerea, cu bolile și cu trădările“. Dacă în Vara în care mama a avut ochii verzi Tatiana Țîbuleac exorciza o lume a cruzimii dintr-o perspectivă fragil-masculină, în noul său roman ea povestește o lume aflată pe granița mișcătoare dintre coagulare și dezagregare, dintre Rusia și Europa, dintre luptă și fatalitate. Grădina de sticlă este, în mai multe feluri, romanul unei întregi generații feminine și al unei povestitoare pe cât de autentice, pe atât de surprinzătoare. (Simona Sora)

 

Oleg Serebrian

Oleg Serebrian este un politolog, scriitor, diplomat și politician moldovean. Din iulie 2010 pînă în iulie 2015 a fost Ambasadorul Republicii Moldova în Franța și delegat permanent al Republicii Moldova la UNESCO. La 7 decembrie 2010 Oleg Serebrian a fost ales, pentru un mandat de doi ani, Președinte al Congresului Uniunii Latine. La 13 noiembrie 2015 a fost numit prin decret prezidențial Ambasador al Republicii Moldova în Germania. Are mai multe publicații pe teme geoistorie, geocultură, geopolitică, dar și romane.

„Woldemar” – „Nu știu cui anume i-am făcut promisiunea asta. În orice caz, anume în noaptea cu pricina mi-a venit ideea să scriu despre această geneză a diferenței. Cred că eram deja perfect conștient că originea ei e în ceea ce Vâgotski numea criza de la șapte ani. Toate drumurile în căutările mele anterioare mă duceau anume într-acolo, spre vârsta când mi s-a turnat și solidificat interiorul pentru totdeauna.” (Oleg Serebrian)

 

Dan Coman

„Alesul” – „Dan Coman este un poet de o exuberanţă rece, poemele lui îşi au originea în acea plantă care «creşte în cap» şi care se aşază peste acoperişurile Bistriţei ca ramurile unei jungle artificiale, din lame de cuţit, care «halesc tot oxigenul». Poezia lui Dan Coman e una claus-trofobică, htonică, spaţiul în care evoluează animalele lui totemice e închis, apăsător, greu, e «In cealaltă parte», acolo unde respiraţia nu e decât un act mimat. Am senzaţia din ce în ce mai pregnantă că Dan Coman este genul de poet care decupează din când în când fragmente dintr-un text interminabil, aflat în flux continuu, şi pe care-l muzicalizează şi-l predă cu regret hârtiei. Poemele lui, aflate într-o curgere constantă dinspre anul cârtiţei galbene spre Insectarul Coman, par concesii făcute unei cutume editoriale, fără a exista o legătură esenţială între motorul care le pune în mişcare şi existenţa lor finită. Sunt solilocvii care-şi capătă sensul dacă le integrezi în mecanismul acela al curgerii continue din propria lor lume. Trebuie să ajungi să trăieşti în capul lui Dan Coman pentru a decodifica aceste glosolănii. Iar accesul, interzis prin excelenţă, se face, paradoxal, tot prin text.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)

 

Lilia Calancea

Lilia Calancea se consideră scriitoare din momentul în care a aflat, cu surpriză, că primul ei roman „Regina nopții” a ajuns în topul celor mai citite zece cărți ale anului 2014 (în bibliotecile R. Moldova), deși a fost lansat în ultima lună a anului. Cele două ediții s-au vândut rapid în librării, iar volumul continuă să fie căutat și azi, în 2017. Deocamdată, e disponibil doar în variantă electronică, până la o nouă ediție. Ulterior, autoarea a mai lansat al doilea roman – „Sub constelația Lyrei”. Trăiește la Bruxelles, iubește Grecia și scrie în română.

„Sub Constelația Lyrei” – „Lilia atinge probleme majore ale societății. Romanul trezește acea parte onirică a ființei noastre și vrea să ne impulsioneze să ne împlinim visele. Acest roman se organizează pe motivul călătoriei, personajele călătoresc în timp, se produce o transgresare a personajelor în timp, din Chișinăul incolor spre Grecia exotică” (Lucia Țurcanu)

 

Constantin Cheianu

Dramaturgul, publicistul, prozatorul și cronicarul de teatru Constantin Cheianu, laureat al mai multor premii literare, este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Teatrale din Moldova. Deținător al mai multor premii la Concursul Național de Dramaturgie. De asemenea, a obținut premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999), premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000), premiul pentru emisiunea „Ora de Ras” (2010), de la Jurnal TV, care se bucură de o mare popularitate la public și alte premii.

„Dependența” – „Există în romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Mătăsaru: unul e ziaristul curajos, amenințat cu moartea de politicienii corupți care au confiscat Republica Moldova, aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu poate uita traumele copilăriei din Basarabia sovietică, marcată de tatăl bețiv și mama autoritară. Tot ce a urmat e o evadare nereușită din acea copilărie brutală. Numai că smulgerea definitivă nu e posibilă. Între ipostaza infantilă și aceea matură se înșiră câteva experiențe erotice cu rol formator. E nevoie de multe stângăcii, nereușite, dar și confirmări de sine descoperite de-a lungul câtorva întâmplări afective și senzuale, pentru a putea suplini iubirea atât de dură a mamei. La finalul drumului, în culmea gloriei, protagonistul descoperă că e același ca la șase-șapte ani, ca un ceas rămas neîntors jumătate de veac, și caută o împăcare cu trecutul. Dependența e un roman social, politic, erotic, dar mai ales un bildungsroman scris dezinhibat, cu ruperi de ritm tematice și stilistice, care se citește pe nerăsuflate.” (Bogdan Crețu)

 

Maria Pilchin

Născută pe 26 ianuarie 1982 în Răuţel, Fălești. În 2013 a debutat cu două cărţi de critică literară: „Praguri critice” (Tipo Moldova, Iaşi, 2013) şi „De mână cu marele Joker. Eseuri literare” (Prut Internaţional, Chişinău, 2013). În calitate de poetă s-a remarcat în 2014, publicând „Poeme pentru Ivan Gogh” la Editura Paralela 45, Pitești. Cel mai recent volum al ei are peste 20 de cronici, fiind impresionat de el chiar și Nicolae Manolescu, cel care, după ’90 încoace, nu mai scrisese nimic despre basarabeni, notează VIPMagazin.md.

Corina Bezdîga

Corina Bezdîga este autoarea cărților „Bolnavă de dor”, „Tandem”, „Acorduri în c minor”. Ultimul roman al autoari a fost lansat anul trecut și se numește „Pariu”. Autoarea este stabilită la Brașov, România, călătorește mult și scrie atât versuri, cât și proză contemporană, abordând în mare tema dragostei.

„Tandem” – „De 7 ori am citit această carte pentru a-i reda esența printr-un spectacol. Uneori am impresia că întâlnirea mea cu Corina a fost predestinată. Dumnezeu a înzestrat-o cu cuvinte alese cu grijă, iar pe mine m-a ales sa le fac auzite. Rezultatul a fost pe măsură, căci tot ce se clădește cu sufletul are un final frumos. Nu mi-a fost frică să vreau ceva mai mult decât o simplă lansare, atâta timp cât această carte e ieșită din tipare.” (Liudmila Belostecinic)

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: