Când cunoști pe cineva care îți place, dar te prefaci greu de cucerit la începutul relației, ai șanse mai mari să atragi persoana respectivă? Cercetările recente arată că acest lucru este posibil.

Avem tendința să ne placă oamenii care ne plac și ei pe noi – o trăsătură umană de bază pe care psihologii au numit-o „reciprocitatea atracției”. Acest principiu funcționează bine în general pentru a începe o relație romantică deoarece reduce probabilitatea de respingere. Cu toate acestea, îngreunarea interacțiunii are, de asemenea, consecințele sale. Care este atunci strategia mai bună pentru a găsi un partener?

O persoană ușor de cucerit poate părea mai puțin valoroasă

O echipă de cercetători de la Universitatea din Rochester și de la Centrul Interdisciplinar Herzliya din Israel a examinat efectele atitudinii „greu de cucerit” (playing hard to get), o strategie de relaționare care poate insufla un anumit grad de incertitudine. Într-un nou studiu¹, publicat în Journal of Social and Personal Relationships, oamenii de ștință au arătat că dacă o persoană s-a lăsat greu cucerită a sporit dorința potențialului partener.

Astfel, cercetătorii au descoperit că dacă o persoană este interesată de tine, să îi arăți imediat că și tu ești interesată de ea s-ar putea să nu fie cea mai inteligentă strategie de stabilire a unei relații. Persoanele care sunt prea ușor de atras pot fi percepute ca fiind mai disperate să găsească un partener, afirmă cercetătorii. Acest lucru le face să pară mai puțin valoroase și mai puțin atrăgătoare decât cele care nu răspund așa de repede la manifestarea interesului altora.

Deși atitudinea „greu de cucerit” este o strategie obișnuită folosită pentru atragerea unei perechi, cercetările din trecut nu au fost clare dacă lucrurile chiar funcționează așa sau de ce anume funcționează această strategie, astfel încât noul studiu a căutat să clarifice situația. Este adevărat, unele persoane sunt oricum reticente să folosească această strategie, îngrijorandu-se că în acest mod îi vor îndepărta pe potențialii parteneri.

Cercetări anterioare au arătat că oamenii care percep cu o mai mare certitudine că un potențial partener romantic este și el interesat de ei vor depune mai mult efort pentru a vedea din nou acea persoană. Practic, în acest context, ei evaluează potențialul partener ca fiind mai atrăgător decât li s-ar părea dacă ar fi mai puțin siguri că respectivul chiar este interesat de ei.

Persoanele mai selective, considerate parteneri mai dezirabili

Cu toate acestea, în noul studiu, echipa de cercetători a testat tactica pe parcursul a trei studii interrelaționate, bazate pe faptul că că potențialii parteneri erau greu de cucerit. Fiecare participant înscris în studiu a interacționat cu ceea ce credea că este un alt participant, de sex opus, dar care era în realitate un membru al echipei de cercetare, deci un fals participant.

În continuare, participanții au evaluat măsura în care au simțit că persoanele aveau o atitudine „greu de cucerit”, percepțiile lor despre valoarea persoanei rspective și dorința lor de a se implica în activități erotice cu acea persoană.

În prima analiză, participanții au interacționat fără să știe cu autorii studiului ale căror profiluri online indicau faptul că erau fie greu de cucerit, fie ușor de atras. Cercetătorii au descoperit că participanții care au interacționat cu profilul mai selectiv au valorizat mai mult acele persoane și le-au considerat mai dezirabile ca parteneri, în comparație cu participanții care au interacționat cu persoane din interior mai puțin selective (care păreau mai ușor de atras).

În a doua analiză, cercetătorii au analizat eforturile investite în urmărirea unui potențial partener și dacă aceste eforturi ar inspira un interes sexual crescut. Aici, participanții au fost puși să exercite (sau nu) eforturi reale de a atrage persoanele în timpul interacțiunilor față în față. În timpul experimentului, participanții s-au angajat într-o conversație cu un alt participant (care era în realitate unul dintre autorii studiului).

Participanții și falșii participanți au discutat preferințele lor în diverse situații de viață și au prezentat o listă de 10 întrebări (de exemplu, „În ce măsură preferi recreerea la tine acasă față de divertismentul în societate?”). Falșii participanți au exprimat o preferință diferită de a participanților reali la șapte dintre cele 10 întrebări.

Participanților din grupul „greu de cucerit” li s-a spus să încerce să-și rezolve dezacordurile. Folosind un scenariu fix, falșii participanți și-au permis treptat „să fie convinși” de adevărații participanți și în cele din urmă și-au exprimat acordul cu poziția acestora. În acest fel, cercetătorii au încercat să-i facă pe participanți să simtă că au investit eforturi și că eforturile lor au avut succes în cele din urmă.

În grupul fără efort, participanții au fost instruiți doar să își exprime preferințele și să își explice punctul de vedere fără a încerca să rezolve diferențele. În acest fel, participanții nu au simțit că discuția implică eforturi pentru convingerea falșilor participanți. Echipa a constatat că nu numai atitudinea „greu de cucerit”, ci și eforturile investite în urmărirea unui partener au făcut ca potențialii parteneri să fie mai valoroși și mai dezirabili din punct de vedere sexual decât cei care n-au depus eforturi.

În a treia analiză, interacțiunile s-au desfășurat în mod spontan și au fost codificate pentru eforturile întreprinse de participanți pentru a se vedea din nou cu falșii participanți. Aici, cercetătorii au examinat dacă atitudinea „greu de cucerit” a unei persoane ar crește nu numai dorința sexuală a potențialului partener, ci și eforturile aceluia pentru a se revedea în viitor cu persoana greu de cucerit. Pentru a face acest lucru, participanții au conversat cu falșii participanți prin intermediul chat-ului. La final, participanților li s-a cerut să lase un mesaj final pentru falșii participanți.

În continuare, echipa de cercetare a codificat aceste mesaje pentru eforturile depuse pentru a interacționa din nou cu falșii participanți, numărând în fiecare mesaj expresiile care indicau un interes romantic și dorința de interacțiune a participanților – de exemplu, complimentele, flirturile, solicitarea unei întâlniri. Echipa a descoperit că interacțiunea cu potențiali parteneri care păreau greu de cucerit nu numai că le-a îmbunătățit valoarea acelora și dezirabilitatea, dar s-a tradus și în investirea unor eforturi concrete de a-i întâlni din nou.

Oamenii de știință spun că strategia nu funcționează pentru toată lumea. Dacă o persoană se preface greu de cucerit pentru prea mult timp, poate părea complet dezinteresată sau arogantă, astfel încât persoana interesată va renunța să o mai caute.

Cercetătorii sunt de părere că, dacă o persoană care își dorește un partener întâlnește pe cineva care îi place, e indicat să manifeste un interes inițial, dar fără să se pună cu totul pe tavă. Oamenii sunt mai puțin susceptibili să dorească ceea ce primesc direct. În schimb, e indicat să se construiască treptat o legătură, creând astfel un sentiment de anticipare și o dorință de a afla mai multe despre cealaltă persoană. Atitudinea „greu de cucerit” funcționează doar dacă potențialii parteneri consideră că eforturile lor vor avea succes în cele din urmă.

Sursa

Distribuie articolul: