Laura Tugarev este femeia care le reușește pe toate. Fiind profesor la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, învață viitorii săi colegi cum trebuie să arate un produs mediatic. Datorită pasiunii pentru artă și tot ce înseamnă frumos, a devenit membră a Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație. Și-a tranformat profilul de Facebook într-o sursă infinită de emoții transmise prin vers, care se tot actualizează, pentru că este de părerea că fiecare om are dreptul să facă ceea ce-i place. Iar la capitolul poezii, am stat să discutăm în cadrul unui interviu. 

Foto: Facebook

Cum definiți poezia?

„Poezia e o stare a sufletului, e o pasăre care zboară, uneori spre porțile cerului, alteori spre rădăcinele pământului. Poezia e fiecare dintre noi, poate…”, spune „fata care scrie versuri”.

Cât valorează o poezie în secolul 21?

„Probabil ar trebui să-l întrebăm pe consumator, cât valorează versul pentru el atunci când îl citește și cu ce rămâne el, după. Sigur suntem într-o perioadă și într-o lume consumistă când, practic, lucrul, ne mai vorbind de poezie, se consumă fulgerător, repede, dar întrebarea mea ar fi, ceea ce-i pentru suflet tot se consumă repede? De gândit”, explică doamna Tugarev.

Foto: Facebook

Dacă ar fi să scrieți o poezie despre starea actuală în Republica Moldova, cum s-ar intitula ea?

„Poate că n-ar avea titlu. Aș încerca conținutul să-l scot în evidență mai mult, decât aș scoate titlul. Ar fi un vers alb și probabil unul trist”, menționează Laura Tugarev.

În ce constă puterea cuvântului?

„Avem cuvinte de aer, avem cuvinte de foc, avem cuvinte care alintă și altele care taie până la rană. Cât ele valorează? Depinde de fiecare om, ce spune și cum recepționează cuvântul”, declară femeia.

Foto: Facebook

Cum ar influența poezia asupra stărilor unui om care mereu se află în mișcare?

„Poezia, în general, cred eu că e un stop cadru al stării. Sunt poezii, când le citești, îți vine să zbori, îți vine să atingi cerul, să muști din soare și sunt altele care stai într-un ungher și plângi. Poezia îți poate da o stare și chiar ți-o poate schimba, iarăși, depinde de persoană. Ce poezie citește, cum o citește și cu ce rămâne”, explică membra Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație.

Ce rămâne în sufletul Laurei Tugarev după ce finalizează de scris o poezie și ce simte când scrie?

„Eu simt o eliberare. Dacă mă simt mai ușoară – nu. Dar e o senzație de emanare a gândului, pur și simplu de eliberare. De puține ori am scris poezii, având stări euforice. Poeziile de fiecare dată le-am scris într-o tristețe profundă. Și nu neapărat că eu am trăit acea tristețe, ea putea fi inspirată de la o piesă, de la o persoană, de la o frunză care cade”, relatează Laura Tugarev.

Foto: Facebook

E posibil de scris într-o stare euforică o poezie tristă?

„Probabil unii și pot. Nu e și cazul Laurei Tugarev”, confirmă profesoara.

Cum se simte lumea prin prisma poeziilor?

„Poezia are capacitatea de a duce omul în dimensiuni străine lui, deci poezia te poartă prin lume, pe acest pământ și înafara lui, dincolo de dimensiuni albastre, adică dincolo de nori. Asta e probabil puterea poezii, de a-ți deschide alte coridoare ale minții, poate unele și întunecoase, dar le deschide. Poate, ca mai apoi, acolo să fie lumină”, mărturiseste femeia.

duminică
înțelegem că iubim
durerea, mugurii, ploile, norii, rădăcinile, florile,
nebunia, rătăcirea, libertatea, sistemele cognitive
înțelegem că de fapt
ne iubim.

De ce anume duminică înțelegem că iubim?

„Noi înțelegem în fiecare zi că iubim, atunci când fiecare zi o transformăm într-o duminică”, afirma femeia pasionată de vers.

Ce se întâmplă când impulsul vine tocmai în momentul nepotrivit?

„Momentul nepotrivit pentru noi, dar poate pentru univers e unul potrivit. Am avut situații în care studenții mei scriau testarea, dar eu paralel cu ei, scriam versuri și la sfârșit de oră le citeam poezia. Am avut și altele, când mergeam în tren, spre congresul de la Iași și scriam poezii. Bunăoară îmi amintesc un segment, prin toamnă, la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării se desfășura o conferință și eu la un moment dat, uitându-mă pe geam, am avut inspirația de a scrie o poezie. Deci, poezia nu alege locul, dar probabil că alege momentul”, menționează Laura Tugarev.

Foto: Facebook

Dacă ar fi să alegeți un singur orizont, care ar fi acesta: jurnalismul sau poezia?

„Probabil iată de ce am ales, în 2014, când am intrat la studiile de doctorat, segmentul pe atunci necunoscut și nevalorificat în lucrări științifice, art jurnalismul. De fapt, el se află la intersecția dintre cultură și fenomenul mediatic. Dacă ar fi să aleg între creație și jurnalism, m-aș opri în art jurnalism”, spune „fata din februarie”.

Care este pata de culoare pe care o lasă Laura Tugarev alături de versurile sale?

„Pata de culoare, probabil ar reieși din tragismul existențial. Tare mult aș vrea ca oamenii să-și înțeleagă sufletul, să-și înțeleagă drumul spre sufletul lor și să înțeleagă durerea acestei lumi. Când vom face toate aceste lucruri, probabil că optica pământului se va schimba”, relatează Laura Tugarev.

Foto: Facebook

Ce mesaj ați transmite Laurei Tugarev din viitor, care continuă să scrie versuri?

„Scrie Laura. În februarie nu întotdeauna este frig. Înflorește. Strânge-ți petalele atunci când crezi că e cazul. Și tot ce iubești, fă-o în tăcere”, concluzionează „fata din februarie”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: