Sursa foto: https://www.vestidinrusia.ro/

Născut la 3 octombrie, 1895, mort la 28 decembrie, 1925. A fost poetul care, timp de 30 de ani a văzut cum cade Imperiul Rus, cum se aprinde Revoluția și cum încet, ca o mengină de fier, se instaurează dictatura și teroarea. Creația lui a întruchipat zbuciumul firii sale rebele, dragostea pentru țară și ura pentru cei ce au fost autorii celor mai feroce crime împotriva poporului său și a umanității.

S-a născut într-o familie de țărani simpli, în satul Konstantinovo, regiunea Reazan, a fost crescut de bunicii săi. Ca un mărgăritar printre mărgelele de sticlă, a reușit să străbată în lumea cărturarilor prin ascuțimea minții și talentul uriaș. Însuși Blok, marele poet al acelor timpuri, l-a remarcat fiind fascinat de felul unic în care Esenin împletea în poeme literare dialectul și graiul pur țărănesc.

În zilele noastre, am putea spune că Esenin a fost un PR – manager genial. A știut ca nimeni altul să-și prezinte propria persoană în așa mod, încât era imposibil să nu stârnească senzații. De-a lungul vieții sale artistice, a exploatat, pe rând, imaginea fiului de țăran, în haine tradiționale cu armonica, imaginea – copie a lui Pușkin al cărui admirator era, când purta pelerină și cilindru, imaginea de dendy când purta pantofi de lac și haine de ultimă modă. Era mereu diferit, dar avea aceeași inimă și suflet libertin.

Avea un succes fenomenal la femei, deși le trata, de cele mai multe ori cu indiferență sau chiar abuziv. Cea mai cunoscută poveste de dragoste a fost cea cu dansatoarea celebră a acelor timpuri, Isadora Duncan, cu care a fost căsătorit timp de doar un an.

Într-un răstimp atât de scurt cât i-a fost dat să trăiască, Esenin a scris sute de poezii, poeme, piese de teatru. A fost apreciat și iubit de poeții contemporani: Blok, Gorodetskii, Kliuev, Marienhof, Shersenevici și alții. Împreună au dat naștere unui nou curent în literarură – imagismul.

Cea mai înaltă expresie a imagismului se consideră a fi amplul poem „Pugachev”, la care a lucrat un an.

Între anii 1923 – 1925 a cunoscut un avânt fenomenal al creației, atunci scoate la lumină ciclul de poeme cu titlul „Motive Persane”. Odată cu perioada de creștere maximală în domeniul creației, vine și ultima perioadă din viața sa.

Esenin vede arestarea și chiar moartea multor poeți și oameni de artă din cercul său, căzuți sub secera necruțătoare a teroarei roșii, care era abia la început. Fiind considerat protejat al lui Lev Troțki, Esenin nu era persecutat deschis, dar tot mai des înțelege că este urmărit și acest lucru îl determină să caute refugiu în spitalul de boli mintale al profesorului Ganușkin.

Internat acolo, scrie alt poem de mare valoare culturală: „Omul întunecat”, sau „Omul negru”. Experții eseniniști spun că în acele clipe și-a presimțit sfârșitul. Fiind căutat și acolo de către slugile regimului, Esenin părăsește clinica și pleacă spre Sankt Petersburg, unde intenționează să o ia de la capăt și să-și publice toate lucrările adunate într-o ediție.

În noaptea de pe 27 spre 28 decembrie, anul 1925, Esenin moare tragic în camera din incinta hotelului „Angleter” din Sankt Petersburg. Versiunea oficială a morții este suicidul, dar există foarte mulți adepți care susțin că poetul a fost omorât. Din păcate, încă nu poate fi elucidat misterul morții poetului, deoarece aceesul la dosar este interzis și abia în anul 2025 va putea fi făcut public.

Urmașii lui Esenin și-au dedicat viețile studiului biografiei poetului și luptei ca să fie recunoscută faptul că marele poet Serghei Esenin nu a plecat din viață benevol, ci a fost omorât.

Cu toate că a avut o viață scurtă și a plecat mult prea devreme spre cele veșnice, poetul a reușit să ne lase opera și creația sa, pe care nu a putut s-o repete și s-o imite nimeni niciodată!

Autoare: Ana Chiriac

Distribuie articolul: