Poate pare nedrept sau nefiresc să auzi un adult care nu este părinte vorbind despre cum crede el că e mai bine să–ți crești copiii și la ce să fii atent. Pentru unii, e că și cum ar lua lecții de fotografie de la un nevazator. Nu uitați însă că un om care a crescut într-o familie dificilă identifică imediat semnele unui părinte toxic, chiar și de la distanță.

Majoritatea părinților au intenții bune și nu doresc decât binele copiilor lor. Uneori poți identifica ușor un comportament toxic al unor părinți, iar acesta nu e musai să fie unul intenționat sau conștientizat. Repercusiunile sunt, totuși, la fel de dureroase.

Dacă ai avut experiențe asemănătoare cu cele prezentate mai jos, în copilărie, cel mai probabil ai fost crescut de un părinte toxic. Uite ce să cauți prin amintiri:

Dorințele părinților au fost mereu înaintea alor tale

Dacă–ți aduci aminte că ai învățat să cânți un instrument muzical numai de dragul unuia dintre părinți, dacă ai mers la școală cutare pentru că așa a vrut tata, ai abandonat un vis pentru că așa a zis mama că e mai bine, astea sunt semne de alarmă.

Nu zic că părinții nu se gândeau la binele tău, însă atunci când toate deciziile luate sunt pentru a hrăni o dorința ce le aparține numai lor, sau pentru a trăi prin ține ce ei nu au putut, te poți gândi că, pe undeva, nevoile tale au fost neglijate.

Absența limitelor

Când erai mic și trăiai în casă lor, era normal că ei să știe ce faci, unde mergi, cum îți petreci timpul.

Însă odată ce ai devenit adult, asemenea practici intruzive, care îți limitează viața privată, îți controlează acțiunile sau îți pun mereu la îndoială calitățile tale de părinte sunt dovezi clare că ai de-a face cu o persoană care nu te respectă.

Recurgerea la vinovăție pentru a te controla

Un strop de vinovăție pentru a-l învață pe cel mic diferența între bine și rău e total acceptabilă, chiar simpatică uneori.

Dar când ai crescut într-o casă în care ți s-a spus mereu că tu eșți motivul pentru care toți ceilalți s-au sacrificat, dacă ti s-a oferit un cadou cu așteptarea de a primi ceva înapoi, se prea poate că părintele tău să aibă o latura narcisistă, cu nevoia de controla totul în jur.

Competitivitatea

Aici se înscriu oamenii care trebuie să aibă întotdeauna dreptate, iar pentru asta intră în competiție cu oricine, chiar și cu performanțele copiilor lor.

Nu numai că nu sunt capabili să încurajeze, să-i susțină și să se bucure pentru cei mici, astfel de părinți îi pun la pământ, se iau de orice greșeală, arătându-le cum se face de fapt.

Sunt motivați de dorința de a crește copii puternici, capabili să înfrunte orice, care nu se sperie ușor, însă rezultatul e de multe ori fix opusul.

Ignorarea

Îți aminteșți cum reacționau ai tăi când făceai câte o pozna? Dacă îți vin în minte situațiile în care nu au mai vorbit cu tine, în care au răbufnit pentru că apoi să te ignore total, fără să te mai bage în seama sau să-ti răspundă la întrebări, ai avut de-a face cu părinți dificili.

Maturitatea emoțională nu vine automat în momentul în care devii părinte.

Glume la adresa ta

Toți părinții se amuză cu drag când vine vorba despre copii lor, păstrează cele mai nostime momente și fac un colaj numai bun de arătat la majoratul lor.

Unii însă fac din asta un obicei crunt, încercând să atragă atenția asupra unor lucruri că greutatea, înălțimea sau alte subiecte sensibile pentru un copil, prin intermediul unor „glume” constante, care în timp devin complexe ce îl trag în jos.

Inversarea rolurilor

Există părinți abuzivi care nu-și lasă copiii să–și trăiască viață, ținându-i în permanentă într-o relație de recunoștință perpetuă, culpabilizandu-i și creând pentru aceștia obligația de a le deveni sprijin emoțional și fizic, cei mai buni prieteni, singură alinare.

Cazurile sunt felurite, dar trec de la anularea unei ieșiri cu prietenii pentru a rămâne cu părinții până la situația în care aceștia cer să alegi între ei și persoană iubita.

Sursa: andreearaicu.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: