Iubirea fără limite pentru copii noștri nu ne garantează că nu vom greși în educația lor. Afecțiunea excesivă și ajutorul inutil îi poate împedica să devină personalități independente. Expertul în leadership, autorul a 25 de cărți, fondatorul și președintele „Growing Leaders” din SUA, Tim Elmore, a identificat șapte aspecte comportamentale ale adulților, care pot dăuna dezvoltării abilităților de lider ale copiilor, de asemenea reducându-le șansele de a avea succes în afaceri și în viața lor personală.

1. Privăm copiii de oportunitatea de a simți riscul 

Trăim într-o lume modernă, plină de pericole, la fiecare pas. Sloganul „Siguranța mai presus de orice” ne întărește teama de a ne pierde copiii, motiv pentru care îi înconjurăm cu o grijă obsesivă. Psihologii europeni au descoperit că dacă copiii nu se joacă pe stradă, dacă nu au fost niciodată nevoiți să cadă și să-și zgârâie genunchii, atunci la maturitate suferă adesea de fobii.

Copilul ar trebui să cadă de mai multe ori, pentru a înțelege că acest lucru este normal. Adolescenții ar trebui să lupte și să experimenteze amărăciunea primei iubiri, pentru a câștiga maturitatea emoțională, fără de care relațiile pe termen lung sunt imposibile. Prin eliminarea riscului din viața copiilor, adulții le insuflă aroganță și o stimă de sine scăzută în viitor.

2. Venim prea repede în ajutor 

Generația actuală nu a dezvoltat abilitățile care erau esențiale generației copiilor, cu 30 de ani în urmă. Când venim în ajutor prea repede și copleșim copilul cu grijă, îl privăm de nevoia de a găsi, de unul singur, o cale de ieșire din situațiile dificile. Mai devreme sau mai târziu, copiii se obișnuiesc cu faptul că cineva îi salvează întotdeauna: „dacă mă înșel sau nu ating obiectivul, atunci adulții vor corecta și suporta consecințele”. Deși în realitate lumea relațiilor cu adulții este aranjată complet diferit. Copiii sunt, astfel, expuși riscului de fi neadaptați pentru viața matură.

3. Ne exprimăm încântarea prea mult 

În societatea de azi, există această tendință spre exprimarea încântării excesive întru creșterea stimei de sine. Regula „fiecare participant primește o ceașcă” îl face pe copil să se simtă special. Dar cercetările efectuate de psihologii moderni arată că acest tip de recompensă are consecințe dăunătoare. După un timp, copilul observă că singurele persoane care îl consideră minunat sunt mama și tata, iar restul nu îl consideră așa, și atunci copilul începe să se îndoiască de obiectivitatea părinților săi.

El este încântat să primească laude, dar înțelege că acest lucru nu are nicio legătură cu realitatea. În timp, un astfel de copil învață să trișeze, să exagereze și să mintă, pentru a evita realitatea complicată pentru că, pur și simplu, nu este echipat să facă față situațiilor complicate.

4. Permitem culpabilității să umbrească comportamentul bun

Copilul tău nu trebuie să te iubească în fiecare minut. El trebuie să depășească multe necazuri în această viață, dar faptul că a fost foarte răsfățat îl poate împiedica să treacă peste situațiile grele de unul singur.

De aceea, spune copiilor „nu” și „nu acum”, astfel încât să învețe să lupte pentru dorințele și nevoile lor. Dacă există mai mulți copii în familie, părinții consideră, de obicei, nedrept să recompenseze un copil și pe celălalt, nu. Recompensarea tuturor este întotdeauna nerealistă. Procedând astfel, pierdem ocazia de a le arăta copiilor că succesul lor depinde de eforturile lor și de faptele lor bune. Și gândiți-vă de două ori înainte de a recompensa copiii cu vizitele la mall. Dacă relația voastră se bazează doar pe stimulente materiale, copiii nu vor simți nici motivație, și nici iubire necondiționată.

5. Nu împărtășim greșelile din propriul trecut

Va veni vremea când un adolescent sănătos va dori cu siguranță să „își întindă aripile” și să își facă propriile cucuie, și adultul (părintele) trebuie să-i permită să facă acest lucru.

Desigur, asta nu înseamnă că nu îi vom ajuta pe copii să navigheze prin lucruri și evenimente necunoscute. Împărtășiți-le copiilor voștri  greșelile pe care le-ați făcut la vârsta lor, dar evitați predicarea excesivă despre fumat, alcool și droguri. Copiii trebuie să fie pregătiți să răspundă pentru propriile greșeli. Spune-le cum te-ai simțit când te-ai confruntat cu situații similare, ce te-a ghidat în acțiunile tale și ce lecții ai învățat.

6. Greșim când confundăm inteligența și talentul cu maturitatea 

Inteligența este adesea catalogată ca măsură a maturității unui copil și, ca rezultat, părinții presupun că un copil inteligent este pregătit pentru lumea reală. Nu este adevărat!

Unii sportivi tineri profesioniști și tinere vedete de la Hollywood, de exemplu, au un talent extraordinar, dar, totuși, sunt prinși în scandaluri publice. Nu presupuneți că anume copilul dumneavoastră are talent în toate. Nu există o „vârstă a responsabilității” sau instrucțiuni care să îți spună când este momentul potrivit să îi oferi anumite libertăți. Există o regulă bună după care vă puteți ghida – urmărește semenii copilului tău, dacă aceștia sunt mult mai independenți decât al tău, s-ar putea ca tu să fii pedica în dezvoltarea independenței copilului tău.

7. Noi înșine nu facem ceea ce îi învățăm pe copii să facă

Ca părinți, noi trebuie să ne modelăm acea viață pe care ni-o dorim pentru copiii noștri. Acum noi suntem liderii familiei și trebuie să fim adevărați în relațiile noastre cu cei din jur. Aveți grijă la faptele și obiceiurile voastre (chiar și cele mai neînsemnate) pentru că copilul vostru vă urmerește non-stop. Dacă nu respectați regulile, atunci și copiii voștri vor crede că nici ei nu sunt obligați să o facă. Arătați-le copiilor ce înseamnă să ajuți pe cineva, cu tot sufletul. Faceți oamenii și locul din jurul vostru mai bun, iar copii voștri vor face la fel.

Sursa: Articol tradus/forbes.ru

Distribuie articolul: