Ce este un șef bun? Șeful bun este șeful bun care este empatic, are un management bun, știe să coordoneze echipa (fie că vorbim de echipă mare ori echipă mică) și este om cu angajații lui. Limita bunului simț este la ordinea zilei, iar nevoia de a îmbina viața profesională cu cea personală este necesară, importantă și trebuie aplicată în fiecare zi.

Și da, ai de rezolvat probleme personale mai în fiecare zi. Și da, se întâmplă să ai nevoie să mergi la o policlinică să dai niște analize de dragă dimineață, să faci xerox la niște acte, să iei un document de la nu știu ce instituție sau, pur și simplu, ți-a fost rău ție sau cuiva drag la ora 7 dimineața și ai fost nevoit/ă să chemi ambulanța.

Atunci când șeful urlă la tine pentru cele 15-20 de minute întârziate, nu doar că îți strică ziua pentru toată ziua, ci nici nu mai ai chef de muncă. Plus la asta, dacă veneai la timp la serviciu, chiar lucrai? 🙂 Ori erai doar de prezență la serviciu?

Hai să fim serioși și să realizăm că programul de muncă al companiilor este de obicei de la ora 8:00/9:00 la 17:00/18:00. Excepție e transportul public, fabricile care lucrează pe ture și alte companii de genul. Dar, de obicei, îți începi ziua de muncă la ora 8:00/9:00. Chiar și dacă ți-a trebuit să mergi la o organizație să iei un act, sau pur și simplu ai trecut la magazin să îți cumperi ceva, șeful toxic nu înțelege că dacă ieși la o altă oră din programul zilei de muncă, pierzi mai mult timp ca să îți rezolvi problema personală, în comparație cu cele 15 minute întârziate. Este vorba de logica timpului folosită util și rezonabil. Mai ales că și tu, ca director de companie, ieși ca să îți rezolvi probleme personale.

Da, este o responsabilitate a muncii. Dar să nu uităm și de omenie. Pentru că și tu ai nevoie să îți rezolvi problemele personale. Faptul că angajatul vine cu 15 minute mai târziu nu înseamnă că el nu va lucra pe parcursul zilei. Când lucrezi într-o companie unde mediul este unul toxic, nici nu poți lucra eficient.

Șeful care este mereu nemulțumit de angajații săi își va motiva angajații să plece la o altă companie unde vor fi apreciați și nu vor conta cele 20 de minute întârziate. Un șef veșnic nemulțumit nici nu își dă seama că, de fapt, motivează angajatul să fugă din companie. Plus la asta, acel angajat se dezvoltă profesional; odată angajat la o altă instituție, se dezvoltă, învață lucruri noi, cunoaște oameni noi, se schimbă și privește ironic în urmă.

Odată ce ai plecat de la un job, realizezi că, de fapt, ai luat decizia corectă. Ești împăcat cu tine;te simți împlinit.

Atunci când lucrezi într-o companie mai mulți ani, administrația ar trebui să motiveze și să încurajeze angajatul și să ia în considerare opiniile lui când vine vorba de eficiența muncii în organizație. Indiferent de context. Iar șeful care se bate cu pumnul în piept că eu sunt director și am studii postuniversitare… demonstrează altceva.

Când ai o vârstă și o funcție, e bine să fii mai diplomatic. Și mai de bun simț. Situațiile sunt diferite la fiecare. Și fiecare angajat are experiența lui de viață. Un management bun va uni angajații și îi va motiva. Un management prost – va alunga nu doar oamenii din organizație, dar și din țară.

Odată ce angajatul a plecat, sunt șefi care sunt curioși în privința colegului plecat și se interesează de ce face acesta. Oamenii rămân unde sunt apreciați. Și e bine să te uiți în oglindă pentru a vedea cine ești tu. Faptul că ești șef nu înseamnă că faci totul corect. Iar dacă angajatul face ce nu îți place, înseamnă că e reflecția propriului comportament. Dacă vrei ca la job să fie așa cum vrei tu, fă și cum vrea angajatul, chiar dacă nu îți place de el.

Sunt șefi care se miră de ce nu-i saluți. Dar chiar așa? Oare de ce? Chiar nu îți dai seama de ce? Nu îți dai seama de gafa făcută? Chiar îți faci o impresie despre om din opiniile angajaților? Iei o decizie în funcție de ce îți spun alții?

E bine să mai lași loc de bună ziua!

Distribuie articolul: