„Despre El, tot ce nu am mai spus vreodată!”, astfel i-a intitulat autoarea ultima scriere de pe blogul personal. O poveste plină de simțire și fiori, o poveste de dragoste care naște admirație și parcă își dorești să te întorci în timp ca s-o trăiești și tu. Vedeți mai jos cum dragostea adolescenței, acei primi fiori de iubire, peste ani generează un vulcan de emoții fierbinți și de împlinire sufletească cu cel de aproape. Un text de Lucia Brainstorm.

„Vin să mulțumesc oamenilor care mă citesc și savurează din scrierile mele. Când ajungi la un moment ca mine, simțind că ai crescut prea mult și vezi deja lucrurile diferit, ai multe să spui, de aia acum sunt la etapa aranjării, le adun frumos și le v-oi expune cât de curând pe toate. Pentru voi!”, a spus autoarea pentru EA.md. Lecturați cu plăcere.

Nici unul nu a bănuit că vreodată ceva se va schimba.  Era un 28 mai, clasele a-12-a când ieșisem cu prietena mea  la o cafea ca să o aud cum îmi zice: Numai nu te întoarce! 

Și logic că asta îmi trezise curiozitate și m-am întors. Îl văzusem cu totul altfel. Era deja un bărbat matur în spatele meu așezat la masă cu prietenii lui și iubita. 

Mă întorsesem brusc spre prietena mea, încercam să înțeleg ce se întâmpla cu mine și nu puteam. Genunchii îmi tremurau, iar pantofii parcă nu mă mai ascultau…

trandafiri

A mai trecut ceva timp în acea cafenea și ne-am salutat tare rapid și sec. Însă în adâncul meu eram fericită că l-am văzut și îi tot ziceam prietenei mele: e bine că așa, acum măcar mă conving că sunt mai frumoasa decât iubita lui, căci da la a mei 18 ani aveam deja un job bine plătit la aeroport, purtam doar fuste ce îmi acopereau genunchii și pantofi ysl. Frumusețea mea pornea din interior fiindcă știam că sunt capabilă de multe, tot ce apucam a face avea rezultat,  eram mândră de cunoștințele mele și asta îmi era suficient pentru o stare de bine. 

 

Pe atunci abia îmi începusem blog-ul după o relație nu chiar reușită. Fiindcă în timp ce eu credeam și așteptăm marea iubire, cineva era mai mare decât mine cu 3 ani și era logic că căuta plăceri, ceea ce eu nu eram gata să ofer. Vroiam pe cineva care să îmi iubească sufletul, apoi corpul. Dacă am regrete acum? Nu! Și sfătui și pe fetele care sunt la început de o relație să nu vă grăbiți cu acest pas..credeți-mă când e persoana ta o simți..nu aștepți nimic…totul se întâmplă de la sine, din cauza pasiunii și dragostei! 

el si ea

La a mei 19 ani locuiam separată de părinți, cu studii concomitent și la colegiu și la 2 facultăți la universitate și cu 2 joburi. Asta m-a făcut să cresc. Devenisem o ființă puternică și de admirat. Iar uneori seara când veneam istovită și obosită, pot să recunosc că îmi era trist și mă simțisem singură. Ajutam pe cei din jur, dar nu și pe mine. Până într-o zi viața mea pe mod automatizat nu s-a schimbat brusc. Era vara anului 2016. Eram la serviciu, nici nu reușisem să îmi beau cafeaua de dimineață că primesc un mesaj: Salut, ce mai faci? Hai să ne vedem! 

Ne văzusem abia după 2 săptămâni fiindcă îmi era frică să mai fiu dezamăgită odată și nici nu am putut arăta ca o disperată care s-a uitat timp de un an nu odată la pozele lui, fără de a știe că a fost singur tot acel an după a-12-a.  

 

Când ne-am văzut, eu nu l-am recunoscut fiindcă era cu ochelari și fără părul lui ciudat din clasele a-5-a. Cu telefonul la ureche îi ziceam eu nu te văd pe când în mulțimea de oameni el mă aștepta și deja mă vedea.  A fost o revedere ca între prieteni, am stat până la 02:00 noaptea să ne vorbim despre toate, ca mai apoi să urmeze întâlniri, surprindeți din partea lui (când nici după o săptămână împreună, am mers în orașul meu de suflet, unde eu adesea mergeam singură) . 
Tot ce scriu acum și aici, nu e laudă. E un exemplu de bărbat perfect pentru mine!! Unicul bărbat din viața mea care m-a făcut din femeia puternică, una fericită. Și da, să nu îmi spună cineva că dragoste la distanță nu există: noi așa am trăit un an. Cu revederi de scurte durate, cu nopți nedormite în brațele lui și acel mii dor care îți rupe din carne. Dar ne-a reușit, am trecut cu brio peste asta. A fost ușor? Deloc! Însă mereu de partea cealaltă a telefonului auzeam” suntem noi, fii tare, eu cred în tine, tu la mine ești cea mai bravo” 

Și după jumătate de an unde zilnic mă trezesc la brațele lui,  vin să îi mulțumesc că e bărbatul ideal și puternic pentru mine. Doar noi doi știm prin câte am trecut împreună. Doar el îmi știe povestea vieții mele fără de prea multe culori și zâmbet schițat. El a crezut în mine mai mult decât eu însuși am făcut-o vreodată. Lui îi datorez succesul meu de acum în privința cărților și persoanei ce sunt azi. Și toate astea sigur el le cunoaște, căci probabil asta a fost secretul relației noastre: COMUNICAREA!!”

CONTINUAREA pe Brainstormlucia.wordpress.com

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: