După ce ne-a intrigat cu poza de titlu a cărții, în care a implicat un cuplu de afaceri cunoscut de la noi, scriitoarea Corina Bezdîga dezvăluie în exclusivitate pentru EA.md, conceptul cărții sale și un capitol din ea. Vă avertizăm... este foarte incitant.

Jocuri cu Chloe și J în Lyon. Destinație finală – Valencia.

În playlist: Arno Eliaz – El corazon.

„Orașul de pe malul mării –

 cel care ne-a adoptat nopțile și pe noi,

știa o parte din poveste – extrinsec.

Mă tot purta pe străzile străine atunci când îmi doream să plec.

La tine toate drumurile mă întorceau,oricâte ar fi fost impedimente,

tu apăreai cu aceeași eleganță, din umbră străzilor adiacente.”

„De data asta nu a mai fost la fel. Nici J, nici Chloe, nici Valencia.

De data asta erau mai multe amintiri, mai multă durere, mai multă trădare și cu siguranță mult mai multă dragoste. Dragoste încercată de timp, de gelozia ei, de nebunia lui, de tăcerea îndurerată a soției.

O femeie care poate a plâns nopți în șir, în timp ce o alta îi iubea cu disperare soțul prin paturi, pe autostrăzi, prin cabine de probă și pe bancheta de spate a mașinii cu care evident câteodată el își plimba familia, atunci când conștientiza că o are. Și, deși el conștientiza asta mereu, Chloe îi călca în picioare orice alte gânduri, făcându-l să tremure la fiecare atingere pe care ea o așeza cu tact și răbdare asupra corpului și creierului său.

222Deci… Valencia nu mai era „la fel”.

Iar drumul către…a fost „la fel” de plin de nebunie.

  • Vrei să jucăm ceva? întrebase Chloe zâmbind .
  • Depinde …e ceva ce putem face împreună, sau te joci doar tu?
  • J nu fi idiot, mașina asta nu îmi permite anumite manevre.
  • Nu există ceva să te oprească pe tine, Chloe…de la ceea ce îți dorești.
  • Mai ales de la ceea ce te face fericit, asta mă motiveaza mai mult.

Chloe își deschide încet primul nasture al cămășii albe pe care o purta și care de la atâta drum era destul de șifonată și ar fi tins spre deschidere de mai demult. Apoi își întinse un picior pe bord. Unghiile de la picioarele ei de un roșu amețitor străluceau în luminile Lyonului.

Chloe întinde mâna ușor jucându-se cu urechile lui, apoi cu părul. Mișcările îi erau deși nebunești, destul de bine controlate, făcute exact așa cum știa că il excită.

  • Putem lăsa jocul celălalt pentru mai târziu. Ăsta îmi place mai mult, iar Lyonul inspiră.

El o privi fără să spună nimic …și ridică volumul muzicii de la radioul mașinii.

Felinarele nopții îi acopereau cu umbră apoi îi descopereau sânii lui Chloe și pieptul gol a lui J.

Viteza creștea constant, ea simțea asta deși poziția nu îi permitea să vadă acele din bord.

Avea încredere în El. Avea încredere că el poate controla mașina la orice viteză și în orice condiții la care îl supunea ea. Știa asta. Era deja testat.

Avea încredere în Ea. Avea încredere că poate să îi ofere lui J un orgasm peste viteza permisă, pentru a nuștiu câta oară.

O făcusera la fiecare punct de trecere dintr-o țară în alta, anul trecut când făceau călătoria asta din Romania.

333Și până în Spania sunt câteva. Câteva granițe.

Vroia ca orice secundă pe care ei o petrec împreună să fie plină.

Plină de ceva. Chiar și de certuri, numai să fie. Numai să fie memorabilă.

Jocul a durat cât traversarea Lyonului dintr-un capăt în altul.

La ieșire, J avea ochii plini de nebunie iar Chloe își mușca buzele zâmbind ca o bandită.

Întinse o țigară lui J iar acesta o aprinse și trase un fum…

Muzica știa că jocul nu s-a terminat. Țigara de „după” e la fel de importantă ca preludiul iar fericirea din ochii lor era mai importantă decât orice.

Decât orice eveniment monden care se întâmpla acum în Lyon, decât orice problemă la nivel global, decât oricine care ar avea ceva de spus.

Cine să asculte? Cine dintre cei doi nebuni fericiți care în restul existenței lor erau doar niște umbre care se plimbau pe Pământ?

Orașul avea să le păstreze secretul și părea destul de încântat de momentele care tocmai trecuseră prin el, ca un fulger care a tulburat tăcerea.

Chloe își întinse capul pe umărul lui J iar el îi sărută fruntea.

Viteza era tot peste limită. Peste limită era totul.”

Text de Corina Bezdîga 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: