Rolul stereotipurilor în educația copiilor și modul în care pot afecta comportamentul acestora. Care sunt diferențele de creștere a copiilor în funcție de gen, ne spune specialistul în psihologie Aurelia Balan. 

Diferențele de gen sunt un subiect care înflorește pe buzele noastre adesea și are rădăcini din cele mai vechi timpuri. Știm cu toții că istoria a delimitat foarte clar femeile de bărbați și că tot timpul au existat anumite norme sociale în care trebuie încadrat fiecare gen în parte – rozul este asociat fetițelor și albastrul – băiețeilor.

Numeroase studii care arată că există o diferență în modul în care se dezvoltă creierul la cele două sexe. Fetele par să fie înclinate în mod natural mai mult spre un limbaj mai bogat, în timp ce băieții sunt mai practici și mai active așa că dincolo de aceste tendințe generale, educația și atitudinea părinților au o influența semnificativă asupra modului în care se dezvoltă un copil. Deși unele tendințe diferite – precum înclinarea spre relaționare a fetelor și înclinarea spre acțiune a băieților – sunt cel mai sigur înnăscute și modul de a crește copilul își are un cuvânt major de spus.

Părinții ce adoptă în educație stereotipurile de gen (fete-păpuși, băieți-mașinuțe; fete-rochițe roz, băieți-pantaloni albaștri; fete-sarcini casnice, băieți-sarcini „bărbătești”) contribuie la aceasta separație, care dintr-una naturală și nu foarte adâncă devine artificială și profundă. Or, în societatea contemporană, atât băieții cât și fetițele, e necesar a fi pregătite pentru a face față provocărilor vieții, orientați spre cunoaștere, rezistența la stres, creștere și dezvoltare personal.

Comunicarea. Pornind de la ceea ce s-a spus, una din diferențele dintre fete și băieți interesante pentru un părinte se referă la modul adecvat cu care se poate comunica bine cu un copil. O fată are tendința atât să vorbească, cât și să asculte – comunicarea este esențială deoarece relaționarea este esențială. Un băiat, în schimb, se plictisește mai rapid de atâtea vorbe, își pierde interesul, fiind mult mai ușor de comunicat cu el prin acțiuni concrete. Simplu spus, o fetiță poate reacționa la lungi explicații verbale, în timp ce un băiat răspunde mai bine la acțiuni și explicații cât mai concise. Diferența se poate rezuma la abstract-concret.

Abilități cognitive. Deși se exagerează această diferență între fete și băieți, ea are, totuși, partea sa de adevăr: băieții îți dezvoltă preponderent o gândire logică, concretă, în timp ce fetele îți dezvoltă preponderent o gândire intuitivă, abstractă. Băieții, de la vârste mici, sunt interesați de mișcare și de vizualizare spațială – în timp ce fetele se centrează pe relaționare. Mai mult, la vârsta școlară, în medie, băieții se descurcă cu materiile logice precum matematică, fetele cu cele creative, precum literatura (aceasta fiind doar o medie și în nici un caz o regulă!).

O parte importantă a identității și individualității fiecărei persoane se formează prin intermediul socializării. Deși, aparent, societatea promovează egalitatea de gen, stereotipurile bazate pe sex o divizează mai mult ca oricând: părinții încearcă să afle sexul copilului cât mai curând înainte de naștere, există reviste, programe TV, și chiar posturi de televiziune dedicate în întregime femeilor sau bărbaților.

Dar mai grav este ca această divizare îi afectează cel mai mult pe copii. Ei intră în lumea „fetițelor drăguțe” și a „băieților curajoși” chiar de la vârstă preșcolară. Este indicat să nu punem accent prea mare pe aceste diferențe fete-băieți, în special să nu îi tratăm diferit în mod vizibil: nu acordăm mai multă atenție și drăgălășenie fetiței, în timp ce pe băiat să-l tratăm mai sever, pentru a „deveni bărbat”! Ambii copii au nevoie de atenție și afecțiune și chiar dacă răspund diferit, nevoia este aceeași! Nu cereți doar de la fetiță să ajute în casă cu sarcini casnice. Nu le cumpărați doar jucării și jocuri clar diferențiate pe sexe. Nu faceți din diferența între sexe o prăpastie.

Sursa foto: Arhiva personală

Vezi și: Sfatul psihologului privind relația: „de ochii lumii”, „de dragul copiilor” sau ce înseamnă fericirea în cuplu