Am fost atenționați că nu avem în proiectul #ProfesoriCOOL dascăli din regiuni. Avem, și încă foarte mulți buni și foarte buni! Grație recomandărilor cititorilor noștri, foștii elevi, am descoperit-o pe Rodica Aculov, care predă engleza la Cimișlia. A avut oferte să rămână în Chișinău după absolvire, însă nevoia de profesori în școala natală a sensibilizat-o și a motivat-o să se întoarcă la baștină. Un interviu despre cum gadgeturile ne ajută în predare, despre cum crește un profesor și despre cum îl schimbă elevii săi.

Dezvăluiri de la Rodica Aculov, profesoară de limba engleză la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Cimișlia

„Când voi „crește mare” am să fiu…

Profesoară. Asta i-am spus la absolvire directoarei școlii, Doamna Parascovia Colța. De mică iubeam copiii, ei mereu erau în preajmă. Eu eram cea mai mare pe strada unde locuiam și îi strângeam pe toți în jurul meu, le spuneam povești, le cântam, îi legănam. Pentru mine era simplu: copiii cei mici adormeau repede, vecinii când aveau o clacă sau ceva de lucru veneau și mă ceară de la mama să stau cu copiii lor. Eu îi învățam să se joace, le inventam diferite concursuri. Apoi, fiind mai măricei făceam curățenie la porțile caselor noastre și ne bucuram împreună că strada noastră e curată și frumoasă. Când se ducea cineva în clasa întâi, îl petreceam cu toții cu alai.

Când eram elevă nu-mi plăcea…

Nu-mi plăceau profesorii care ne impuneau să învățăm pe de rost, cuvânt în cuvânt. Și nu cer acest lucru de la copii, mereu îi rog să spună cu ideile lor, așa ca atunci când vor fi în altă situație să poată utiliza vocabularul. Ceea ce se învață pe de rost, fară a le provoca plăcere, se uită foarte repede.

Primii ani de activitate…

Nu au fost ușori, ca la orice cadru didactic la început. Am primit o clasă mare, de a X-a, cu mulți copii care erau veniți din diferite sate din vecinătate și jumătate erau din Cimișlia. Diferența dintre mine și ei era de 5 ani și îmi era greu să îi pot menține în liniște. Plângeam și nu dormeam noaptea dacă nu reușeam ceva. Era foarte greu și din considerentul că nu aveam imprimantă și toate materialele le scriam și desenam singurică. La început capul îți este plin de teorie și ai nevoie de practică multă ca să simți clasa, apoi este mai ușor. Mulțumesc colegilor din școală care au fost alături. Și acum țin minte prima lecție deschisă, în cadrul căreia am făcut unele greșeli, dar doamna directoare m-a cupris și m-a felicitat și a spus că totul a fost foarte bine. Am avut multe emoții, fiind asistată de profesoarele care m-au învățat pe mine: Elena Pîntea și Elena Brusalinschi.

Cea mai mare bucurie a unui pedagog…

Este atunci când își vede rezultatul muncii sale, când vede succesele copiilor pe care îi învață, când vede că ei se descurcă singuri și le place ceea ce fac. Mă bucur când văd cum ei cresc și devin niște personalități frumoase la chip și suflet. Mă bucur când îmi scriu sau îmi trimit poze de pe locurile care le vizitează, când ajung la facultăți și îmi spun: „Vă mulțumesc că am ajuns să cunosc așa de bine limba engleză și am succese”. Mă bucur când vin peste ani să mă vadă, când mă întreabă ce mai fac, când vin să mă colinde sau ureze la sărbătorile de iarnă sau când vin cu o floare de ziua mea. Aceste revederi sunt cele mai mari bucurii.

Fiecare copil este…

…deosebit. Încerc să ajung la fiecare copil, dar recunosc că îmi place enorm de mult când băieții vorbesc frumos în engleză. Fetele, de felul lor, sunt stăruitoare, dar când vezi un băiat cum se schimbă dintr-un elev indiferent în unul care lucrează și învață zilnic ca să îndeplinească toate sarcinile și, mai mult ca atât, vezi că și lui îi place și se simte mândru de succesul său, acesta este un moment care mă bucură enorm.Toți copiii sunt frumoși și înfloresc atunci când sunt susținuți și motivați zilnic.

O calitate importantă a cadrului didactic…

Flexibilitatea și dorința de a învăța. Profesorul trebuie să crească și să se schimbe după interesele copiilor pe care îi învață. Gadgeturile pot să te ajute, dacă sunt utilizate corect. De exemplu, eu am avut o clasă în care elevii nu doreau să lucreze și atunci le-am dat o listă de cărți și i-am rugat să aleagă ei ce carte să citim împreună. Ei au ales un detectiv. Citeam și lucram cu cartea cu ajutorul gadgeturilor. Ca rezultat situația s-a schimbat – cartea a fost așa de interesantă încât copiii care erau indiferenți la început au îndrăgit cititul și au început mai bine să cunoască limba engleză.

Copiii se schimbă…

Cred că la fiecare 5 ani cam. Se schimbă valorile și modul de a ajunge la ei, mă refer la motivație. Dar, totodată, toți copiii au nevoie de atenție și dragoste. În școală noi observăm când ei au probleme și când au nevoie să îți comunice ceva. Dacă ai reușit să capeți această încredere este important să o păstrezi. Copiii acum sunt mai liberi în gândire și au o mulțime de posibilități să crească cu o gândire critică sănătoasă, dar trebuie ghidați și încurajați mereu. Ei au nevoie de o persoană care o să creadă în ei și în succesul lor.

Predarea la distanță…

…doar a înlocuit pentru o perioada predarea clasică, dar nu o văd ca o metodă de lungă durată. Este ca o pastilă de salvare. A fost o perioadă grea, când ajungeam la momentul că vedeam în ochii lor că nu mai doresc să facă nimic online. Predarea online îi face mai reci. Noi și așa aveam o problemă: copiii în ziua de azi știu să concureze și să se critice, dar mai puțin să coopereze. Sperăm ca situația să se schimbe cât mai curând. Dar până atunci, învățăm și noi și elevii diferite instrumente pentru a eficientiza predarea. Mereu învăț lucruri noi, căci înțeleg că tehnologiile sunt importante și ne ajută să ajungem la fiecare elev mai repede.

Copiii m-au învățat…

…că situația, oricât ar fi de grea, se va schimba. Mâine va fi alta. Uneori un zâmbet te ajută mai mult decât un cuvânt, iar ce știu la sigur e că în orice situație trebuie să fii tu. Necesitatea supremă a omului este de a se dărui în întregime pentru copiii săi, dar un prosesor o face de mii de ori. În fiecare zi când intră în clasă el dăruiește căldură prin energia pe care o depune, cunoștințe și multă pasiune pentru lucrul ce îl face zilnic”, ne-a destăinuit Rodica Aculov.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: