Carte de leagăn, carte de dor. Carte pentru istorie și pentru dragoste. Destin care îți suflă-n păr speranță și o lași dureros din palme, să-ți scape printre degetele uscate. 

Sper să-mi reușească să o evidențiez pe fonul celorlalte cărți recomandate de mine. Și anume pentru că această lectură răspunde la atâtea întrebări! Cum este dragostea? Adevărată! Dar istoria? Ea poate să doară, și nu iartă. Viața poate continua, chiar dacă se clatină pereții și munții dispar de la orizont? Vor apărea alții mult mai făloși. De ce nu mă mai iubește? Ea nu te-a iubit niciodată.

Povestea lui Huseyin Hikmet Bey și Mehpare Hanim este una care ți se va întipări în memorie, pentru că unicitatea lor este atât de cuceritoare, întâlnirea și conjunctura care îi unește, îi fac un cuplu destoinic, în rândul celor mai interesante perechi din literatura universală. Povestea lor nu este despre dragoste sau alte blasfemii. Nu, este despre viață și rătăcire, despre luptă și acceptarea înfrângerii în fața visului care, de fapt, nu-ți trebuie. Împlinirea lui aduce „cutremurul” întregului tău univers.

El trebuie să se însoare. Distins și respectat, Hikmet Bey trebuie să-și aleagă consoarta. Ea – o frumusețe care tânjește să cunoască dragostea; divorțată, într-o lume condusă de bărbați, în marele Imperiu Otoman. Întâlnirea lor mi-a adus aminte de Clair de Lune, marele Debussy cânta la pian, când cei doi s-au cunoscut. Cât de subtilă și matură le-a fost prima conversație, înainte de nuntă, revoluție nemaiîntâlnită în suita otomană.

Nu vreau să vă spun multe despre aspectul istoric al acestei povești, deși a fost redat ca la carte, tumultos, așa cum ne închipuim noi mereu lumea turbanelor și a săbiilor semilună. De data aceasta am fost mult mai atentă la relația personajelor principale, pe care s-a construit întreg subiectul. Absolut totul are un final. Celelalte personaje, care roiesc împrejurul acestei saga, și îi redau atmosfera perfectă pentru a contura declinul imperiul, construiesc, în același timp, senzația de asemănare cu creația lui Tolstoi: „Război și Pace”. Nu degeaba criticii le-au asemuit. Grandiozitatea și amplitudinea, munca colosală se simte în fiecare propoziție. Nici cel mai bun ochi nu are cum să observe ceva în plus. Nicidecum nu vreau să pun pe un cântar aceste două opere, dar dacă ai citit opera scriitorului rus, o să-ți revină în gând comparația dată, imediat ce vei începe a citi opera scrisă de autorul turc. Și nu, nu este vorba de copiere, ci doar de talent și muncă.

Pe alocuri severă și rece, cartea lui Ahmet Altan își merită locul printre cele distinse, cu 5 stele, categorice. Este prima parte din „cvartetul otoman”, de aici vin marile mele speranțe că o să avem onoarea de a fi răsplătiți cu o continuare pe măsură. Am pornit cu încredere cu această colecție de la Pandora M. Anansi poartă, cu destoinicie, numele de dezlănțuitor al poveștilor și al înțelepciunii din lume, pur și simplu, nu-i văd orizontul.

De ce să nu faci rost de ea de la Elefant, dacă este atât de simplu?!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: