Mulți specialiști afirmă că boala este o creație a noastră, adusă în corpul propriu prin ceea ce gândim, vorbim și facem. Exista mai multe cauze prin care întreținem boala la nivel subtil. Acesta și este motivul pentru care ajungem să facem diferite terapii și problema nu dispare.

Prima cauză, una din cele mai acute este:

IGNORANȚA

Starea de ignoranță este un imens blocaj în calea evoluției, creșterii și dezvoltării umane pe toate dimensiunile existențiale. Prin ignoranță ne blocăm atât pe noi, cât și pe cei din jurul nostru. Atâta timp cât staționam pe același segment și „purtăm ochelarii de cal” care văd doar un singur drum, realitatea rămâne neschimbată, iar la nivel cerebral stăm în aceleași rețele neuronale care au dus la boală. Din ignoranță nu v-a reuși nimeni să ne scoată , decât noi , prin dorința de a cunoaște, de a afla de ce suntem bolnavi, ce ne ține în starea de boală, cu ce o întreținem. Prin ignoranță mereu ne menținem în starea de victimă, iar victima atrage întotdeauna asupra sa doar momentele, evenimentele și situațiile prin care va trăi această stare din interior spre exterior. Ignoranța este cea care ne ține departe de responsabilizarea asupra gândurilor, vorbelor și faptelor și ne face să credem că fericirea depinde de exterior. Astfel alimentăm credințe false gen „așa a vrut destinul”, „nu depinde de mine nimic”, „totul e în mâinile altora ”.

Total eronat! Prin ceea ce gândim, spunem și facem, noi ne creăm realitatea în fiece clipă.

Un alt inamic al stării de bine este VICTIMIZAREA

Poziția de victimă de multe ori aduce diverse „beneficii”, e starea prin care strângem atenția celorlalți prin milă. Iar mila este o frecvență de nivel coborât care ne ține în neputință care poate aduce cu sine stări de ură. Și ce fel de vindecare acolo unde locul iubirii îl ocupă ura? „Antidotul” victimizării rămâne a fi stima de sine. Atitudinea prin care ne putem reinventa, crește, dezvolta și deveni creatorul propriei realități. Peste tot se vorbește de asta și e demonstrat că stima de sine este motorul transformării și autodezvoltării din interior.

Lipsa IUBIRII de sine, este un concept problematic pentru foarte multă lume. Oamenii confundă iubirea de sine cu egoismul. Lipsa iubirii de sine ne indică că nu putem crea legături sănătoase cu oamenii din jurul nostru atât timp cât noi înșine nu existăm ca ființă interioară centrată pe propria evoluție, la fel nu putem spune că iubim pe cineva atâta timp cât suntem în război cu sine. Mai mult chiar, atunci când se militează pentru o iubire față de Dumnezeu, dar nu există iubire de sine, oare îl putem cu adevărat iubi pe Dumnezeu, dacă nu avem cu ce să îl iubim? Cu alte cuvinte atunci când nu avem iubire de sine, nu existăm în ecuația vieții și în univers ca entitate creatoare, generatoare de dragoste, mulțumire și progres. Putem vedea, simți și oferi, doar ceea ce avem integrat în noi! Când nu ne iubim lăsăm pe toți oamenii care apar în cale să intre „cu papucii plini cu noroi” în viețile noastre, ne transpunem ușor în două stări teoretic diametral opuse, cea de salvator al cuiva și cea de victimă. Astfel nu ne oferim timpul, resursele și clipele necesare experiențelor proprii în armonie cu sine. Pentru a crea iubirea de sine ca stare, este nevoie să introducem un nou program, de data aceasta conștient, prin exercițiu, voință și disciplină, în creierul nostru.

INVIDIA, care nu se împarte nicidecum în albă și neagră, este una din emoțiile cele mai distructive și periculoase atât pentru sănătate cât și pentru toată starea de bine în general. Dorind să fim ca cineva, să avem ceea ce are cineva, supărându-ne că nu ne reușește ceva precum altcuiva, ne sabotăm întreaga evoluție. Prin invidie ne negăm autenticitatea și blocăm toate posibilitățile de afirmare, creștere și realizare. Din această pricină ajungem să nu știm ce dorim, ce să facem ori ce am putea face, ne simțim ca într-o plasă de păianjen care pune un strat dens de ceață și neclaritate peste tot ce înseamnă evoluție. De la asta, până la a dezvolta insomnia, tumori, erozii, răni sau infarct, e doar o chestiune de timp, uneori prea scurt.

Desigur că, cauzele bolilor din organismul nostru sunt încă multe altele, printre cele mai periculoase mai putem enumera SUPĂRĂRILE, RĂZBUNAREA, NEMULȚUMIREA și desigur CONFORTUL caracterizat prin limitarea spirituală și refuzul de a investi în ceea ce contează cu adevărat – evoluția spirituală. Dacă am învăța să ne iubim am ști cum să iubim, dacă am primi cu mulțumire, am înțelege lecțiile, iar atunci când vom ști a oferi dragoste necondiționată ieșind din starea de ignoranță și trăind aici și acum, procesul de autovindecare, bucurie și abundență ar fi de neoprit.

Sursa foto: Arhiva personală

Vezi și: Psihologul dezvăluie care sunt cauzele interioare ale bolilor: „Femeile înșelate de soț ajung să dezvolte noduli sau cancer mamar”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: