Proiectul cantina socială mobilă „Aproape de Aproapele” este un model de manifestare a grijei față de aproapele. Oameni aflați la limita existenței: bătrâni, persoane fără adăpost sau cu venituri foarte modeste primesc, zilnic, un prânz cald, grație implicării unei echipe de voluntari. Una dintre beneficiarele pe care am întâlnit-o la Cantina Socială Mobilă are o istorie demnă de respect. O femeie puternică și pozitivă, care a ajutat să vină pe lume mii de copii în cariera sa.

Doamna Stepanida are 91 de ani și este unul dintre cei 120 beneficiari la care voluntarii noștri ajung săptămânal cu un prânz cald de la Cantina Socială. Optimismul ei este unul molipsitor: chiar și de după mască, de la telefon transmite o energie pe care nu ai cum să nu o păstrezi pentru restul zilei.

Povestea ei e una desprinsă parcă din romanele celebre, cu întâmplări greu de imaginat cum le-ar putea depăși un om simplu, dar imediat ce îi auzi vocea, pur și simplu rămâi emoționat, dornic să mai discuți cu ea.

Ieri: Fata care a visat să fie medic

„Așa sunt eu de când mă știu. Am iubit mișcarea și modul de viață activ, poate pentru că toată viață mea am fost asistent medical. Am scris recent o carte, dar am tărăgănat cu publicarea. Știți de ce? Pentru că nu aveam un titlu potrivit. După multe cugetări, am numit-o simplu: „Aș muri dar nu am când”. Pentru că asta mă caracterizează! Mai am încă multe de făcut!
Sunt originară de la sudul Moldovei. M-am născut într-o familie cu 7 copii. Mereu mi-am dorit să fiu medic. De la vârsta de 17 ani, am fost moașă în 2 sate din apropierea satului de baștină. Zilnic, parcurgeam 3 km pe jos, pentru a ajuta tinerele mămici să-și aducă puii pe lume.
Apoi au urmat 6 ani de studii la Universitatea de Medicină. Și de atunci, timp de 50 de ani am activat în calitate de soră medicală în domeniul dermatologic. M-am căsătorit și am născut 2 copii gemeni. Copiii sunt mari, au și ei copiii lor, iar Toader (soțul) a murit acu’ 3 ani. Și de atunci am rămas în 2 – eu și Dumnezeu”.

Azi – pensionară cu 2000 de lei

„Acum sunt la pensie. Am mai mult timp să scriu. Scriu poezii și povestiri trăite pe propria-mi piele, rezultate din experiențele de viață acumulate. Am o pensie mică de 2.000 lei care abia de îmi ajunge pentru serviciile comunale, nemaivorbind de produse alimentare. Încerc să supraviețuiesc cum pot. Nu mă dau bătută. Țin minte bine acel moment când cineva m-a sunat referitor la prânzul cald pe care urma să-l primesc. De atunci sunt fericită să am parte de atenția copiilor care îmi aduc mâncare. De fiecare dată, îi aștept cu sufletul la gură pentru a le mulțumi pentru ajutor și vorba bună primită la pachet cu masa caldă.”

Pe 24 aprilie facem colectă națională de produse alimentare neperisabile în rețelele de magazine: Kaufland, Metro Cash and Carry, Nr. 1, Velmart, Linella, Green Hills și în magazinele locale din 30 de orașe.

Sau donează online pe masabucuriei.diaconia.md 

Donația ta, poate umple farfuria unui flămând! 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: