Vitalie Colța are 42 de ani și de când se ține minte repară încălțăminte. S-a născut printre pantofi, iar când este întrebat de mirosul care îi amintește de copilărie descrie fără tăgadă aroma de piele întoarsă și izul de clei, scrie Agora.md.

„Îl admiram pe tata când îl vedeam că repară încălțăminte. Încă de când eram foarte mic am prins drag de această meserie. Nu îndrăzneam să-i spun tatei că asta vreau să devin pentru că el visa să mă vadă muzicant. Își dorea pentru mine o profesie din care banii se câștigă cu mai puțină sudoare. Când i-am spus ferm că vreau să mă fac cizmar s-a dat bătut și vreau să cred că îi moștenesc cu pricepere talentul”, spune bărbatul în timp ce chinuie o pereche de pantofi cu talpa desprinsă.

Destinul, pasiunea, dragostea…

În timp ce înmoaie pensula în clei, o valsează peste materialul din piele, îngână un cântec și îndepărtându-și privirea analizează rezultatul. Dă din cap a confirmare și continuă:

„Aici este destinul meu și nu mi-i rușine să spun cuiva că sunt cizmar. E clar, că în ziua de azi alte meserii sunt la modă. Toți vor să câștige mulți bani și se gândesc că trebuie să devină avocați și stomatologi. Cizmăria, tâmplăria sunt meșteșuguri pe cale de dispariție în Moldova”.

Fiind unul dintre cei mai tineri cizmari din țară, Vitalie Colța își cucerește clienții prin felul său simplu de a fi. Pentru că meseriași sunt puțini, iar pantofi care așteaptă să fie reparați – mulți, bărbatul s-a văzut nevoit să apeleze la programări. Astfel, spune el, ține haosul departe și își organizează mai bine volumul de muncă.

„Am agenda, îi înscriu pe oameni aici. Unii mă sună și fac programarea cu mult timp înainte. Sunt clienți care vara repară încălțămintea de iarnă pentru că își dau seama că atunci când vine frigul ar putea să-i ajungă rândul prea târziu”, explică Vitalie.

Filozofia pantofilor…

Spune că la fel ca oamenii, pantofii au o filozofie aparte. A învățat să descopere misterul din fiecare pereche de încălțăminte și recunoaște cu mâna pe inimă că așa cum nu face diferențe între clienți, nu cataloghează nici papucii după marcă sau preț:

„Vin persoane cu pantofi foarte scumpi, de firmă, de brand. Unii mă roagă să fiu atent. Le explic de fiecare dată că este în interesul meu să ofer cel mai bun rezultat. Sunt cazuri când oamenii îmi spun doar despre o problemă, iar în proces eu mai descopăr câteva. Le repar și nu cer bani pentru asta”.

Nu știe cum îi va arăta viitorul și nici dacă va rămâne pe vecie cizmar. Deocamdată, însă, se declarată un om fericit. Nu pune preț pe lucrurile materiale și încearcă să-și trăiască fiecare zi aici și acum.

„Sunt fericit în fiecare zi. Muzica mă face fericit. Familia, mama, faptul că îmi văd copiii crescând. Am reușit să am o ocupație a mea, să nu lucrez pentru cineva. Aș vrea, desigur, să-mi extind afacerea, să mai angajez oameni, dar nu ai pe cine. Nimeni nu este interesat de așa muncă”, spune bărbatul cu regret.

Continuarea materialului realizat de Irina Harea-Mardari o puteți citi pe Agora.md

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: