Mai mult de 36000 de oameni au murit în urma cutremurelor din Turcia și Siria. Iar peste 5 milioane de oameni ar fi rămas fără acoperiș deasupra capului în Siria.

Totuși unii oameni au făcut tot posibilul ca să supraviețuiască sub dărâmături. Șeful poliției  locale, Omar Rahal, a auzit o voce venind din dărâmături, atât de slabă încât s-a chinuit să înțeleagă dacă nu cumva era doar în capul lui. În noaptea precedentă, două cutremure cu magnitudinea de 7,8 și 7,6 grade au distrus satul său, Harem, din provincia siriană Idlib, controlată de rebeli, distrugând zeci de clădiri, inclusiv blocul de apartamente în care locuia vărul său Mahmoud, împreună cu soția și cei șapte copii ai lor.

Câteva ore mai târziu, Rahal s-a grăbit să intre în dărâmăturile casei în speranța că îi va găsi pe Mahmoud și familia sa în viață. Toată dimineața nu a auzit niciun semn de viață, dar la ora 12.30 urechile sale au captat cinci cuvinte rostite de ceea ce părea a fi o fetiță: „Scoateți-mă de aici.”

La câțiva metri sub vârful mormanului de dărâmături, prinsă între betoane, se aflau Jinan, fiica de cinci ani a lui Mahmoud, împreună cu fratele ei de nouă luni, Abdullah. Alături de ei, îngropat de rămășițele casei sale, se afla trupul mamei lor, Suaad. Rahal a putut să-i vadă doar brațul, cu care părea că a încercat să-și îmbrățișeze copiii pentru a-i proteja.

Rahal a încercat să îi elibereze, dar și-a dat seama că nu o putea face singur. Așa că i-a filmat pe cei doi copii prinși în capcană și a trimis imaginile colegilor săi din poliție, cerându-le să intervină. Filmulețul a sărit rapid de pe un telefon pe altul, părăsind granițele Siriei și devenind viral, totalizând aproximativ 5 milioane de ore de vizionare numai pe Twitter și devenind un simbol al tragediei din Idlib.

„Oamenii mei au sosit imediat și m-au ajutat să îl scot pe micuțul Abdullah, care, din fericire, avea doar câteva zgârieturi mici”, a declarat Rahal. „Dar problema era Jinan. Era prinsă de o placă de beton și avea o tijă de fier înfiptă în picior”.

Eforturile de salvare din Idlib, care a rămas în mare parte închisă față de lumea exterioară timp de două zile după cutremur, au fost încetinite de lipsa de utilaje și de asistență, oamenii fiind nevoiți să îi scoată de sub dărâmături pe cei dragi cu mâinile goale.

„Pentru a ridica blocul de beton care o obstrucționa, am folosit un cric, cel cu care se ridică mașinile atunci când trebuie să schimbi o roată”, a spus Rahal. „A funcționat. Dar Jinan avea încă o tijă de fier înfiptă în picior. A trebuit să fie tăiată”.

Salvatorii au încercat să taie tija cu o lamă groasă de oțel, în timp ce Jinan plângea de durere. Din păcate, replici ale cutremurului au zguduit din nou satul. Puținul care mai rămăsese în picioare din clădiri a început să se prăbușească.

„Vă rog! Scoateți-mă de aici!”, i-a implorat Jinan pe bărbați.

Nu mai era timp de pierdut. „Riscam să murim și să pierdem și copilul. Prin urmare, am decis să facem ceea ce nu ne-am dorit niciodată – să o scoatem pe Jinan în timp ce piciorul ei era încă parțial înfipt în tijă.”

Marți, în jurul orei 2 dimineața, după aproape 22 de ore petrecute sub dărâmături, Jinan a fost salvată.

La o săptămână după salvare, The Guardian i-a vizitat pe Jinan și pe fratele ei mai mic într-un spital transformat dintr-o fostă școală, unde copiii răniți din Harem primeau tratament. Abdullah dormea înfășurat într-o pătură de lână, în timp ce Jinan stătea întinsă, încă în dureri, pe un pat.

„Rana de la picior este foarte gravă”, a spus medicul ei, Wajih al-Karrat. „Jinan s-ar putea să nu mai meargă niciodată ca înainte. Nu am să vă mint. Dacă rana nu se ameliorează, am putea fi nevoiți să-i amputăm piciorul”.

După publicarea videoclipului, unele instituții media au relatat în mod eronat că tatăl lui Jinan ar fi încă în viață. Din păcate, nu este cazul. Jinan și Abullah sunt singurii rămași în viață din familie.

Jinan și fratele ei se numără printre un număr incalculabil de copii rămași orfani în urma cutremurului din Idlib. Bilanțul victimelor cutremurului din Siria a depășit 3.580 de morți, în timp ce oficialii ONU cer mai mult acces pentru ajutor în nord-vestul țării, controlat de rebeli.

„Este o tragedie”, a declarat Karrat cu voce joasă. „Jinan știe că a părinții ei au murit. Dar vedeți că acești copii de aici, de lângă patul lui Jinan, sunt și ei orfani. Iar majoritatea încă se întreabă unde le sunt părinții și când vor veni să îi întâlnească. În primul rând, vrem să-i tratăm. Apoi, la un moment dat, vom fi nevoiți să le spunem că și ei au rămas orfani.”

Sursa: The Guardian

Sursa imagine reprezentativă: The Storiest

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: