Năsuc, guriță, mânuță, picioruș. Încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii capătă o perspectivă asupra propriului corp pe baza informațiilor primite de la părinți. Și dacă toate organele din corpul uman sunt numite pe nume, atunci când vine vorba de organele genitale, cei mai mulți părinți simt o reținere și preferă să le înlocuiască cu diminutive mai acceptabile, din punctul lor de vedere. Astfel, până aproape de adolescență, copiii știu că penisul e cucușor, iar vulva – floricică. De asemenea, informațiile despre cum se concepe o nouă viață, dar și despre ce înseamnă, de fapt, relațiile sexuale reprezintă teme tabu în majoritatea familiilor și chiar în sălile de clasă. În consecință, tinerii ajung să afle pe cont propriu o nouă realitate și folosesc aceste informații în funcție de stabilitatea emoțională pe care o au. O soluție în acest sens o reprezintă educația sexuală. Conceptul este unul încă destul de nou în țara noastră.  

Educația sexuală ca material didactic

Prima tentativă de a introduce în școlile din Moldova o disciplină numită educație sexuală a fost în anul 2005, când disciplina „Deprinderi de viață” a fost inclusă în programul școlar. Cursul își propunea să-i inițieze pe tineri în subiecte legate de pubertate, viață sexuală, infecții cu transmitere sexuală, pericolele la care sunt supuși în cazul consumului de droguri sau țigări, etc. Disciplina a fost promovată în contextul „Memorandumului de colaborare în vederea implementării Programului național TB/SIDA/ITS Moldova”.

Decizia autorităților a fost criticată dur de organizațiile creștine, care au cerut ca obiectul să fie exclus definitiv din programul școlar. Slujitorii bisericii considerau că acest curs ar fi unul păgân, care propagă desfrâul. Criticile au făcut ca, în scurt timp, disciplina să fie trecută pe lista cursurilor opționale.

Șapte ani mai târziu, în curricula de învățământ a fost introdus un nou curs opțional – „Educație pentru sănătate”, o alternativă a cursului din 2005. Potrivit programului de studiu, elevii din clasele V-VI studiază schimbările organismului la pubertate și igiena sexuală la capitolul Reproducere.

În clasele VII-IX, la același capitol, sunt discutate alte subiecte legate de consecințele debutului vieții sexuale timpurii, descrierea bioritmului organismului feminin și masculin, consecințele sarcinii în pubertate, maladiile sexuale transmisibile.

În clasele liceale, se discută despre condițiile necesare menținerii unei relații sănătoase dintre parteneri și aspectele legale privind sexualitatea și influențele social-cuturale asupra exprimării sexualității. Disciplina este predată în baza curriculei disciplinare opționale, aprobată la Consiliul Național pentru Curriculum în anul 2005.

Situația actuală

Am discutat despre educația sexuală în instituțiile de învățământ din Republica Moldova cu secretara generală de stat de la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC), Natalia Grîu. Funcționara susține că în școlile din țara noastră nu există o disciplină care s-ar numi specific „educația sexuală”, în schimb elemente ale aspectelor care i-ar pregăti pe elevi pentru viața adultă se regăsesc în mai multe discipline incluse în curriculă.

Natalia Grîu, secretară generală de stat la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

„O disciplină care s-ar numi „educația sexuală” nu se predă în școlile din Republica Moldova. MECC optează pentru realizarea educației pentru sănătate în instituțiile de învățământ general la nivel interdisciplinar și transdiciplinar prin prisma mai multor discipline școlare. Asta înseamnă că educația sexuală se include în discipline de bază, obligatorii, ca parte componentă a educației pentru sănătate. Aceasta se realizează în procesul educațional în două direcții: pe de o parte, prin disciplinele opționale, și, pe de altă parte, în cadrul disciplinelor obligatorii”,  spune funcționara.

„Când vorbim despre disciplinele obligatorii, componenta de educație pentru sănătate, care include educația sexuală, se realizează la disciplina dezvoltare personală. În mod special, această disciplină, care se predă câte o oră pe săptămână, include modulul „modul de viață sănătos”. La biologie, din clasa a șasea  și până în clasa a noua, avem conținuturi care vizează educația sexuală prin elemente de anatomie, sistem reproductiv și igienă”, adaugă Natalia Grîu.

Natalia Grîu mai spune că, atunci când există dorința copiilor, poate fi selectată disciplina opțională educație pentru sănătate, pentru care MECC a aprobat o curriculă specială, pentru care a fost elaborat și un suport didactic pentru pedagogi, în care se explică cum ar trebui să se vorbească corect despre elementele de educație sexuală.

„Asta nu înseamnă că instituțiile de învățământ nu trebuie să facă și activități extra-curriculare, de sensibilizare a tinerilor, cercuri, dezbateri, în care să se discute cu tinerii despre importanța educației sexuale”, explică secretara generală de stat.

Natalia Grîu spune că în curricula școlară nu poate fi alocat spațiu separat pentru educația sexuală, așa cum nu poate fi alocat spațiu separat pentru educația ecologică sau educația media.

Noi nu putem să încărcăm orarul copiilor cu discipline noi, dar viziunea noului curriculum este să fie integrate aceste conținuturi în disciplinele care sunt.

Totuși, funcționara recunoaște că unii dintre dascăli ar putea avea o pregătire insuficientă pentru a discuta cu elevii despre subiecte considerate tabu în societatea moldovenească:

„Acum, în ce măsură dascălii noștri fac sau nu fac față, sunt sau nu sunt pregătiți, este alt subiect și sunt absolut de acord că este necesar să avem formări pentru pedagogi ca ei să vorbească corect cu copiii. Este important ca acest lucru să fie făcut de specialiști, care utilizează o terminologie adecvată, iar profesorul de biologie este cel mai indicat profesor pentru a vorbi despre sistemul reproducător în termeni corecți din punct de vedere științific”.

Pentru a citi materialul integral, accesează Agora 

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: