Săptămâna trecută a apărut pe marile ecrane ale țării filmul lui „Pandemie.md”, în regia inegalabilului Valeriu Jereghi. Așa se face că am avut fericita ocazie să-l văd în avanpremieră, în cinematograful Patria Loteanu, unde și-au dat întâlnire toți oamenii din spatele proiectului, dar și oameni de artă, jurnaliști și politicieni din actuala guvernare. O mare pestriță de oameni și-a făcut loc într-una dintre sălile cinematografului, așteptând cu nerăbdare derularea tragicomediei „Pandemie.md”.

După cum am menționat și în titlu, acest film nu va fi pe gustul oricui. În speță, s-ar putea să le displacă snobilor și oamenilor care se așteaptă de la o peliculă cinematografică să aibă o dimensiune clasică, liniară. „Pandemie.md” este orice, mai puțin o reflecție snoabă a realităților noastre cotidiene.

În centrul acțiunii avem un regizor îmbătrânit, dar încă dornic de actul creației, o avem pe soția sa frumoasă, dar care pare să fie străbătută de neîncredere și pe fiica acestora, o puștoaică energică, atașată de ambii părinții. Așa se face că toți trei decid să se refugieze de pandemia CoVid – 19 în casa lor de vacanță de la țară. Și, ghici ce, se pomenesc în epicentrul unor evenimente pe care doar satul moldovenesc le poate duce în cârcă.

Deși are extrem de multe momente hazlii și parcă inițial te duce doar cu gândul la problematica pandemică, într-un final, ajungi să observi câteva zeci de probleme sociale care bântuie Moldova, de la exodul femeilor peste hotare, la copii rămași singuri, forțați să se descurce într-o lume plină de ispite. Naratorul, în persoana regizorului care se retrage acolo unde veșnicia s-a născut, observă diversitatea imensă a personajelor din spațiul rural, de la Maxim, clasicul huligan, și până la doamna cu termometru, femeia bună la toate.

Mă încumet să zic că „Pandemie.md” este unul dintre filmele basarabene care are clar potențial. În primul rând, suita de actori este atent aleasă. Nicolae Jelescu, Olivia Furtună, Ronin Terente – toți au jucat la intensitate maximă, uneori absurd, alteori cu o luciditate bine calculată.

Cu siguranță, cinematografia basarabeană are un viitor luminos, oricât de bătătorită este această frază. Există potențial uman, regizoral și ideatic suficient cât să aduci istorii importante pe masa spectatorilor.

Distribuie articolul: