Femeile care au născut prin cezariană sunt la fel de mămici ca cele care au născut natural. Au trecut și ele prin travaliu, durere înainte și post naștere, griji și emoția puternică și atât de copleșitoare în momentul în care și-au văzut sau ținut pentru prima oară pruncul nou-născut în brațe, de multe ori cu întârziere. Olga Lopatsky, fotografa care are un proiect frumos și surprinde momentele emoționante din timpul nașterii, indiferent dacă este una naturală sau cezariană a vorbit despre aceste trăiri ale mămicilor a căror martoră a fost nu o singură dată.

„Azi e despre cezariană…

Mulți consideră nașterea prin operația cezariană de parcă nici nu ar fi naștere.

Da, tu știi din timp ziua și chiar ora nașterii; ești pregătită și vii cu gențile la maternitate exact în ziua când urmează să apară bebelușul tău. Acest fapt te scutește de o tonă de griji, de suspansul așteptării (dacă nașterea va surveni într-un moment mai puțin convenabil? Or: dacă nu fac față durerii?). Toate astea parcă nu sunt importante în cezariană. Dar oare este atât de ușor să dai naștere copilașului pe masa de operație?”, își întreabă urmăritorii fotografa.

„Este diferit. Dar nu mai ușor cu siguranță!

• Cu multe zile înainte de cezariană tu deja nu-ți găsești locul, te gândești cum va fi, cum vei suporta operația, dar bebelușul? Va fi totul bine?

• În ziua internării vii la maternitate speriată de necunoștință, ți se măsoară tensiunea, bătăile inimii bebelușului, ești întrebată despre toate bolile și intervențiile suportate, reacțiile alergice…

• Și, ești condusă în sală. Acolo, unde depinzi totalmente de medic, de mâinile lui, de cunoștințele și experiența ginecologului, anesteziologului.

• Picurători, anestezie, catetere, iod, lumina puternică, perdea…

• Știi, simți că după perdea ceva se petrece. Dar această necunoaștere… Vezi doar ochii medicului și din când în când întrebarea anesteziologului: ești bine?

• Și tu încerci să fii bine! Doar urmează să-ți vezi micuțul! Răspunzi abia auzit: da…

• Simți mâinile doctorului în burta ta. O apăsare, și parcă simți că pielea se întinde… Și încă odată se întinde. Ceva se trage din tine…

• Strigătul! Atât de așteptat, atât de dorit! Și iată că peste perdea îți vezi ghemotocul! Ce frumos este!! E al tău!!!💞

• Dar tu nu-l poți ține. Îl vei ține în brațe abia când vei fi transferată în salon. Și iar o necunoaștere și deja un dor nebun după acest suflețel, care nu mai poate fără tine! Depindeți unul de altul…

• Rana de la operație sângerează, cu greu îți permite să te miști, dar trebuie, trebuie să te restabilești peste durere, ca să iei în brațe bebelușul…

E ușor? Deloc…

O profundă admirație pentru toate mamele, care au trecut prin această stare! Sunteți extraordinar de puternice! Vă iubesc și vă cuprind pe fiecare!”, încheie fotografa.

Citește și: Olga Lopatsky – fotografa ce imortalizează nașterea: „După ce văd pozele, mămicile îmi scriu că plâng de fericire” (Foto)

Foto credit: Olga Lopatsky

Sursa: Facebook 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: