Anul acesta, în R. Moldova a apărut o companie care vrea să ofere moldovenilor o alternativă la pachetele din plastic. Partenerii de afaceri Cezar Captaciuc și Elena Horozova au încercat să devină pioneri în distribuția pachetelor biodegradabile în țara noastră când, în martie acestui an, au adus în Moldova primele pachetele din amidon de porumb. Compania lor, BioPak, abia încearcă cu degetul marea sacoșelor din plastic, însă a reușit deja să găsească și să fidelizeze puțin peste 20 de clienți.

De Ziua Internațională fără pungi de plastic, sărbătorită pe 3 iulie, AGORA a vorbit cu oamenii care oferă pieței moldovenești sacoșe care se descompun timp de jumătate de an.

Ce este o pungă biodegradabilă? Din ce e compusă, care e diferența dintre ea și punga simplă din plastic și cât timp îi ia să se descompună?

Elena Horozova: Aceste pachete sunt create, în proporție de 100%, din amidon de porumb, un material biodegradabil. Până și vopseaua folosită pentru imprimarea textului este una naturală, din soia. E o resursă naturală care poate fi ușor restabilită și nu acționează negativ asupra naturii.

Sacoșa propriu-zisă se face dintr-un biopolimer care este creat din amidonul de porumb. Acest produs finit este maleabil și rezistent la apă. Adică toate proprietățile pozitive ale plasticului sunt păstrate în pungile noastre.

Pungile de acest fel se descompun în pământ și cu timpul devin compost. Dacă o pungă de plastic se descompune timp de 150 și 400 de ani, în funcție de grosime și mărime, sacoșa biodegradabilă are termen de valabilitate de un an, dacă e păstrată în loc ferit de umezeală și alți factori externi. În condiții casnice, într-o groapă de compost, aceasta se descompune în 180 de zile, iar în condiții industriale – în trei luni.

Cezar Captaciuc: Noi personal am dat niște pungi de-ale noastre la o stație de compostare ca să verificăm în cât timp acestea vor dispărea, ca să ne asigurăm în pofida certificării pe care o avem deja.

Dese ori lumea întreabă de ce întâmplă cu o pungă biodgradabilă care se aruncă la gunoi. De exemplu, un măr aruncat pe pământ se descompune în ceva mai mult timp decât cel îngropat. Așa și cu pungile biodegradabile aruncate la gunoi. S-ar putea să le mai găsești la tomberon dacă nu s-au întrunit toate condițiile.

Cum ați decis să vă lansați într-o afacere cu pungi biodegradabile, care din start pare una revoluționară pentru Moldova? De unde a venit ideea?

Cezar Captaciuc: Ideea propriu-zisă a venit din Europa, vreo doi ani în urmă. Fiind prin deplasări, am văzut în Italia pungi faine, scumpe, mai fine decât cele din plastic și am devenit curios. Inițiativa de a lansa afacerea a venit vara trecută și am început să cercetăm piața. Am analizat mai multe piețe externe, iar ulterior am comparat mai multe prețuri și ne-am orientat spre Europa, de unde era mai comod de importat pungile, din punct de vedere logistic. A urmat o jumătate de an de analiză de costuri și am ne-am oprit la un producător din Slovenia.

 

Cum a avut loc importul primului lot de pungi biodegradabile și când ați încetat să lucrați în minus?

Cezar Captaciuc: Noi încă lucrăm în minus (râde)! Primul lot l-am adus în martie-aprilie 2019, ca o încercare de a vedea cum reacționează piața. Am importat 100.000 de bucăți. Nu a fost mult, dar am reușit să-l vindem abia pe jumătate până în luna mai. Problema e că lumea se arată cointeresată și vrea să încerce produsul, dar nimeni nu e gata să treacă în totalitate la pungi bio, atâta timp cât legea nu-i obligă.

Cât de scumpe sunt pungile bio în comparație cu cele din plastic?

Cezar Captaciuc: Dacă o pungă din plastic costă, la casa unui magazin, 50 de bani, atunci punga bio costă 1,5 lei. Noi știam din start că produsul nostru este mai scump, l-am adus pe piață cu un adaos foarte mic pentru a înțelege cererea.

Cum v-au întâmpinat retailerii și cine au fost primii voștri clienți?

Cezar Captaciuc: Noi am vorbit cu toate magazinele mari și toate rețelele au primit oferta noastră de preț. Totuși, cei mai receptivi s-au adeverit a fi magazinele mici, pentru că magazinele mari fac contracte pe an și au un volum deja contractat. Una dintre rețele a spus că ei au un volum de 8 milioane de pungi pe an. Dacă întreaga marfă costă X lei, marfa care constă din pachete bio va costa X*3, iar ei nu au un buget planificat pentru așa ceva și nu sunt gata de schimbare. În plus, legea cu privire la pungile din plastic e încă nefuncțională și le dă timp.

Elena Horozova: Clienții noștri sunt oameni cărora chiar le pasă de mediu și înțeleg esența problemei. Primul client al nostru a fost și este o rețea de plăcintării din Călărași și Orhei. Ideea lor a fost de a dezvolta un business responsabil față de mediu. Ei nu așteaptă sancțiuni sau amenzi, ci pur și simplu fac asta din simțul responsabilității.

Cezar Captaciuc: La moment avem 24 de clienți. Printre ultimii noștri clienți este o rețea de produse de curățenie, o patiserie, o cafenea vegană, un magazin zoo și alții. Livrăm și persoanelor fizice, având un partener care ne ajută cu vânzările online.

Totuși, anume factorul economic mișcă majoritatea moldovenilor. Cumpărătorul care va vedea la casă un pachet de 50 de bani și altul de 1,50, va lua pachetul mai ieftin… 

Cezar Captaciuc: Nu toți! Dar trebuie să lucrăm nu doar cu firma, ci și cu vânzătorii. Din întreaga populație neapărat va fi un procent de oameni care vor alege pachetele bio, dacă ele vor fi la casă. Alta e că vânzătorii trebuie să le ofere din start: „Bună ziua, pachet?”, iar dacă „Da” atunci să urmeze întrebarea „De care?”. Majoritatea dintre noi merg la magazin și cheltuiesc acolo 200-300 de lei. Ce diferență ar face acel 1,5 lei în loc de 50 de bani?

Elena Horozova: Mentalitatea oamenilor e greu de schimbat, iar noi doi nu vom putea face asta de unii singuri. Asta trebuie să fie reglementat la nivel de stat.

 

Cum putem proba, totuși, că punga biodegradabilă este cu adevărat astfel? O îngropăm la noi în curte?

Cezar Captaciuc: E adevărat, noi nu avem laboratoare. Noi toți înțelegem că statul nostru nu are echipamente care pot confirma că punga e compostabilă. Noi nu putem proba acest lucru. Legea trebuie să prevadă certificări de-ale organelor acreditate.

Elena Horozova: În lipsa unui mecanism sau certificat local care să dovedească faptul că pungile sunt biodegradabile, oamenii inventează metode proprii. De exemplu iau punga și o aruncă în apă clocotită. Evident că ea se contractă, dar și un ou aruncat în apă se va închega, dar asta nu înseamnă că în el există plastic.

Cezar Captaciuc: Putem interzice comerțul cu plastic, dar există o altă problemă: sortarea deșeurilor. Punga de plastic e doar un spic într-un lan mare de grâu. Noi trebuie să construim o stație de compostare în țară care ori să fie asigurată de stat, ori să fie gestionată de un partener privat. Iar inițiativa asta va avea rost doar dacă vom avea cultura sortării. Atunci vom putea sorta, composta și împrăștia acest compost pe terenurile agricole. Acesta ar fi un lanț bine-gândit, iar primul pas trebuie să fie făcut în mintea omului.

 

Distribuie articolul: