Olesea Potočnik a plecat din Republica Moldova acum ceva ani, urmându-și dragostea și creându-și un alt destin, departe de casă. Crearea articolelor textile a fost lăsată în favoarea apiculturii, iar producția albinelor este valorificată de moldoveancă la maxim. De la zumzăitul acestora, care e folosit în turismul eco și până la preparatele create de ea pe baza mierii și propolisului – totul este valorificat pe deplin pentru ca pasiunile Olesei să-și găsească împreună un rost. Îi aflăm povestea în interviul de mai jos.

Olesea, povestește-ne pe scurt cum ai ajuns să fii apicultoare și încă departe de casă?

Înainte de facultate am făcut cursuri de croitor-modelier. Învățam și lucram. Am lucrat doar pentru export, fiindcă era mai bine plătit. Nici nu-mi mai amintesc bine ce făceam: pălării pentru francezi, maiouri pentru italieni, bluze pentru belgieni, huse pentru mașini care ajungeau în Slovenia… Acolo am auzit pentru prima data limba slovenă, am cunoscut persoane slovene, care ne veneau în vizită. Acolo practic mi-am cunoscut viitorul soț. Ne-am căsătorit. M-am mutat cu traiul la el în Slovenia. Parcă totul părea simplu la început, dar nu era chiar așa. Mie în primul rând îmi era greu să mă obișnuesc cu gândul că rămân aici. Încet-încet am primit cetățenia, am născut doi copii în Slovenia. Și așa am ajuns să nu mai am timp pentru a mă mai gândi la întoarcere. M-am obișnuit după câțiva ani. Mi-am făcut prieteni, mi-am găsit ocupație și merg înainte.

Cum ai ajuns să creșteți albini și când a venit ideea că nu doar mierea produsă de ele poate fi folosită?

Ideea a venit treptat. Am început cu uleiuri de plante, pe care le produceam pentru mine, copii… mai apelau și vecinii. Apoi a apărut și ideea de creme. Cum și de unde, nici nu-mi mai amintesc. Dar se vede că nu m-a lăsat în pace, dacă m-am apucat de ea. Am început să caut informații, să învăț și am ajuns la aceea că, dacă vreau să fac ceva bun, am nevoie și de plantele mele, și albinile mele, să știu cu siguranță ce folosesc.

Ce produse dezvolți din producția albinelor, mai exact, și cum le faci?

Ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai ușor, s-a dovedit a fi cel mai greu. Mai mult timp am fost respinsă sau privită foarte sceptic doar pentru că apicultura se consideră un lucru bărbătesc. „Nu are rost să piardă mentorul timpul cu o femeie care peste câteva săptămâni se va plictisi sau va înțelege că nu face față lucrurilor” – cam așa se crede aici… cred că nu departe și de mentalitatea moldovenească în acest sens. Dar cum se zice, toate se fac spre bine, și asta m-a motivat și mai mult.

Îmi amintesc cum, la una dintre discuții, mentorul mi-a zis că toți elevii lui până la mine aveau la început mai multe întrebări despre miere și veniturile din această îndeletnicire… ceea ce nu observa la mine. I-am zis atunci că mă apuc de apicultură nu doar pentru miere. Aveam viziuni mai largi.

Albinuțele însă m-au cucerit rapid și am început să mă ocup de apicultură mai serios. O grijă aparte era și cum să combin asta cu viticultura, cu ce trebuie sau cu ce nu trebuie să stropesc via, ca să nu afectez sănătatea și viața albinuțelor. Am apelat și la vecini să nu folosească pesticide. E bine că nu locuiesc în zona agricolă și nu depind de produsul agricultorilor. Locuiesc la munte. Am în jur păduri și pășuni, o zonă perfect curată și pe placul albinelor.

Cum testezi și dezvolți produsele tale?

Eu de la albine folosesc totul. De la aerul din stup, zumzăitul lor și până la resturi, pe care le folosesc pentru flori. Însă ideea mea era să ajung la creme și să pot dezvolta acest aspect. Pentru asta trebuia să cunosc și apicultura. Cu toate cam eram la zero. Învățăm paralel și mai și învăț continuu.

Pot spune însă că mi-am atins scopul. Produsul la care am lucrat cel mai mult și care mi-a și luat cel mai mult timp – o cremă făcută din uleiuri de plante, pe bază de ceară și care mai conține și propolis, polen și miere este produsul de care sunt cel mai mult mândră. Am început cu crema de gălbenele. A urmat apoi de romaniță, rozmarin, pojarniță, trandafir, levănțica… La moment lucrez la ceva nou.

Însă drumul până la produsul final este mult mai anevoios și personalizat: îmi zice clientul de ce are nevoie, am în vedere mai multe detalii: durere, alergie, piele uscată… Apoi caut ce plante mi-ar trebui, dacă le am e bine, dacă nu – cumpăr, sădesc, apoi iau de la plantă ce-mi trebuie, fac un produs de test, urmează testarea și dacă rezultatul are o notă pozitivă – trece, dacă nu – mai am de lucru. Așa că, pentru fiecare produs nou, am nevoie de un an și mai bine ca să pot spune că am ajuns la varianta finală.

Fiecare cremă își are poveste ei, dar eu mă voi referi aici doar la crema de galbenele, să pot spune mai pe scurt. Desigur, mai întâi am testat-o eu. Doar după asta am dat și persoanelor care mă ajută. Persoane cu diferite tipuri de piele, diferită vârsta. Am colaborat cu medici de la centrul medical din oraș. Am ascultat opiniile, dorințele tuturor și așa am ajuns la un produs deosebit. Deosebit, fiindcă prin combinația de plante cu bunătățile albinei – crema are un conținut cu efect vindecător. Este pentru mai multe tipuri de piele, pentru zi și noapte, și pentru întregul corp. Având această cremă, practic nu mai ai nevoie de altele. Aplicată pe disc de coton, înlătura bine machiajul de pe față. E deosebită și pentru că o pot folosi fără grijă și mamele care alăptează, pentru sânii crăpați. Este făcută ca și produs alimentar – deci poate fi folosită și intern.

Știu că vrei să inspiri și copiii să folosească produse naturiste, povestește-ne un pic și despre asta, te rog.

Trecând peste proceduri, având ceva diplome, fiind membră a Asociației Apicultorilor din Slovenia, mi s-a propus să fac ore la școală. Așa am ajuns să fiu mentorul cercului apicol din școală și să transmit această ramură frumoasă a industriei agricole generațiilor mai mici, urmând programul de instruire al Asociației Apicultorilor din Slovenia.

Cum vezi dezvoltarea a ceea ce faci și ce perspective ai în țara unde ești?

Sunt o persoană activă. Am mai multe ocupații. Câteva din ele le unesc încet în una: apiturismul cu masajul, apiterapia și crearea de produse apicole, odihna eco. Le fac pe toate încet, fiindcă merg în paralel și cu realizarea unei diete pentru copii PKU. Și dacă până nu demult le vedeam ca două lucruri aparte, acum tot mai mult nu mă lasă gândul de a le uni împreună. Mai văd cum fac, și cred că reușesc.