Vorbește puțin despre ea, iar cel mai mult, atunci când este rugată să se prezinte, invită lumea la teatru. „Prefer să mă descopere decât să le vorbesc despre mine”, recunoaște Elena Frunze-Hatman, actriță a teatrului „Alexei Mateevici” din Chișinău. Știe unde scârțâie fiecare bucată din podeaua micului teatru și crede sigur că, un rol pe o scenă mică, jucat cu demnitate și dedicație de fiecare dată, poate aduce la fel de multă glorie și experiență ca și unul jucat pe un stadion imens.

Povestea începută în copilărie

„Dragostea pentru teatru a început încă din copilărie. Când ne jucam împreună cu sora mea şi cu tata de-a lupul şi oile, de-a vulpea şi găinile, de-a broscuţele sau de-a concertul… Ce mă leagă de teatru? Dorinţa şi libertatea de a rosti adevăruri, de a spune lucrurilor pe nume, de a da forme gândurilor şi aripi imaginaţiei”, dezvăluie pentru EA.md actrița.

Elena Frunze-Hatman, alături de cei 3 copii ai săi

Rolurile nu mor

„În calitate de director interimar al teatrului „Alexei Mateevici” sunt antrenată în diverse proiecte ce vizează instituția, chiar dincolo de apariţia mea pe scenă. Unele din ele au fost deja realizate cu succes şi impact pe potrivă. Altele sunt în derulare. Nu lipsesc nici de pe scenă. Rolul din monodrama „Jurnalul Annei Frank”, montat de Nelly Cozaru, mă încarcă de fiecare dată cu multă energie, deoarece îl jucăm de fiecare dată cu sala plină. Anul acesta l-am jucat şi în cadrul Festivalului Internaţional de Monodrame „Bacău Fest”, unde am fost bine apreciaţi şi imediat după Bacău am primit altă invitaţie la un Festival Internaţional de Monodrame din Mongolia. Rolul care mi-a dat mai multe bătăi de cap este cel al Melissei din spectacolul „Treapta a-9” de Tom Ziegler. E un personaj foarte complex pe care îl admir, dar pe care cu greu mi l-am asumat”, spune Elena.

Rolurile se asumă

„Toate rolurile îmi sunt dragi, de toate mă îndrăgostesc, la toate mă conectez şi mi le asum. Bineînţeles că „Jurnalul Annei Frank” mă implică la maximum atât intellectual cât şi fizic, pentru că e monodramă, pentru că sunt singură în scenă, pentru că aproape nu există linia de demarcaţie între spectator şi actor… dar și pentru că eu îmi sunt şi partener şi singurătate în acest spectacol. Cu toate rolurile treci prin „chinurile facerii” şi ieşi din zona de confort, ca mai apoi să-ţi îmbrăţisezi personajul şi să-l porţi în suflet toată viaţa”, mai spune actrița.

Lecțiile teatrului

„Fiecare rol și toate luate la un loc mi-au influenţat pozitiv calităţile afective, civice. M-au învăţat să am rezistenţă la oamenii proşti şi anume atunci când mă pomenesc cu un neadecvat în faţă să nu mă supăr pe el, dar să-l iau drept obiect de studiu, sursă de inspiraţie (râde). Teatrul m-a învățat să văd lumea în culori, dar şi în gri, să citesc mult, să înţeleg subtexte, să mă exprim cu subtexte. M-a învățat să iubesc şi singurătatea, să vorbesc cu mine ore în şir, să-mi ascult copiii la nesfârşit, să învăţ să ascult şi să vorbesc coerent”, recunoaște Elena Frunze-Hatman.

Rezistă cu speranța că…

„Nu e ușor pentru un actor în Republica Moldova. Rezistă cred doar cu mai multe joburi şi speranţa că mâine va fi altfel (zâmbește), sau va fi UNIREA. În schimb actorul are despre ce vorbi în scenă, când e vorba de actualitate și o simte altfel. Mă bucur să mai văd interes pentru teatru în societatea noastră, mă bucur să văd proiecte noi, să admir actori tineri, la început de cale, să mă implic și să văd rezultate”, ne spune actrița Teatrului „Alexei Mateevici”.

O actriță cu 3 copii

„Dar nu sunt singura (râde). Dacă aş avea 5 copii (şi-i voi avea), tot aşa aş rezista. Cu entuziasm, cu poftă de viaţă, cu un amalgam de inspiraţie, cu nerăbdare de a urca în scenă şi apoi de-a ajunge acasă, chiar sub geana Codrilor, să-mi îmbrăţişez puii, să mulg căpriţa, să-mi îngrijesc livada din faţa casei şi să-mi reîncarc bateriile. Aștept noi provocări în carieră, pentru că ele ne fac să creștem. Asta urmează să se întâmple în toamna aceasta şi voi vorbi atunci, bineînţeles dacă mă veţi aborda”, ne-a mai spus râzând Elena Frunze-Hatman.

Foto: Arhivă personală