Familia Pallady-Bobeica, originară din Republica Moldova și stabilită de 16 ani la Strasbourg, povestește, pe paginile unui ziar francez, despre tradiția de a face biscuiți tipici germani, denumiți „springerle” care fac parte și din bucătăria tradițională alsaciană. Toată familia este implicată în acest frumos proces, înainte de Crăciun: mama pregătește biscuiții albi, fiica, doctorandă, meditează asupra simbolurilor sculptate pe forme, iar tatăl, jurnalist de profesie, face imagini ca să imortalizeze momentele.

Materialul despre familie, apărut într-un ziar francez, a fost tradus și adaptat de jurnalista Elena Robu.

Peretele bucătriei din apartamentul familiei Pallady-Bobeica de la Strasbourg vorbește despre atașamentul familiei la folclorul alsacian, dar si la cel român. Gheorghe Bobeica și soția sa Svetlana, profesoară dar și jurnalistă, au venit în Alsace în anul 1999, împreună cu cei patru copii ai lor. Svetlana a venit în Franța să facă teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, la tema paremiologiei, adică a studiului proverbului în opera lui Panait Istrati, autor român de expresie franceză. În 2007, a susținut teza de doctorat sub conducerea cunoscutului profesor Georges Kleiber. Svetlana Pallady-Bobeica reprezintă de asemenea Asociația franco-româna Neo-Dacii din Strasbourg, iar soțul ei, Gheorghe Bobeica, este jurnalist independent și administrează site-ul neodacii.com, unde relatează despre actualitatea Consiliului Europei și a Parlamentului European.

Acum cinci ani, Svetlana, care este o patisieră amatoare, prepara 18 feluri de bredele, biscuiți tradiționali alsacieni. Anul acesta gătește deja 29 de feluri. De câțiva ani a descoperit alți biscuiți tradiționali ai acestei regiuni, „springerle”, care reprezintă de fapt biscuiți cu desene foarte fine, reprezentând profunde simboluri filosofice. Pe peretele din bucătărie putem descoperi celebra veselă decorată de Henri Lux, veselă din ceramică în gres albastru de la Betschdorf, iar recent peretele a fost întregit și de formele de springerle, cele mai multe din lemn, unele extrem de rare, dar și copii în ceramică alimentară, cele originale fiind păstrate la muzee.

Rețeta pentru asemenea biscuiți este destul de simplă: 500 g de zahar, 220 g de ou bătut 20 de minute, după care se adaugă 500 g de făină fină și o lingură bună de anason prăjit ușor. „Gătirea biscuiților este însă un pic mai complicată: biscuiții se fac după principiul picromigdalelor”, povestește Svetlana, în timp ce întinde foia de aluat între două rigle de 1 cm grosime. Apoi detașează biscuitul cu un poanson de forma biscuitului; se pare că are de doua ori mai multe poansoane decât forme, pe care pe păstrează în două geamantane mari, aduse, cu această ocazie, la bucătărie. Svetlana întoarce biscuitul rumen și arată piciorul biscuitului. Când se formează piciorul înseamnă că gospodina e bună, dar i-a trebuit timp ca să îi reușească acest biscuit. capricios.

Fiica sa, Cezara Bobeica, în vârstă de 27 de ani, este profesoară de engleză. Tocmai lucrează la teza de doctorat despre emblematică și arta secretului în cartea Minerva Britana de Henry Peacheam (1612), sub conducerea profesorului Jean-Jacques Cardin, la Universitatea din Strasbourg. ”Lucram asupra emblematicii din perioada Renașterii în timp ce mama mea făcea colecția ei de biscuiți. Atunci mi-a venit ideea să mă interesez de simbolistica formelor de springerle”, a povestit fiica.

Continuarea materialului o găsiți la Elena Robu pe blog.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: