Mama actorului Emilian Crețu a povestit că a avut parte de multe suferințe în viața ei. A fost răpită de la nunta ei și dusă la Negureni, la casa viitorului soț, unde nu a apucat să îmbrace rochia de mireasă sau să poarte verigheta. Curând după căsătorie, viața de familie s-a transformat într-un coșmar. „Mă lovea cu picioarele, dar am avut noroc de o vecină care m-a salvat; tot covorul era plin de sânge de la rănile mele”, a dezvăluit Anastasia Crețu într-o emisiune la Busuioc TV.

 

Când l-au luat la Cernobâl l-au trezit noaptea din somn, fără să știe cineva. O lună nu am știut nimic despre el”

„Căsnicia, în primii ani de căsnicie, totul a fost foarte bine. Am trăit bine cu soțul. Când mi l-au luat la Cernobâl l-au trezit noaptea din somn, fără să știe cineva. O lună nu am știut nimic despre el, atunci telefoane nu erau. După ce a revenit a trecut pe la medici toate verificările și i-au spus că trebuie să bea câte un pahar cu vin la fiecare masă. Cu părere de rău, el a luat mai multe și mă gândesc că, din cauza Cernobâlului, toți care au fost acolo s-au îmbolnăvit. Dintre cei care au fost acolo de la noi din raion niciunul nu a rămas în viață”, scrie UNIMEDIA.

Soțul povestea ce a văzut acolo doar când era puțin servit. A văzut o strășnicie mare. Îmi pare rău că la 46 de ani a murit. După ce s-a născut Lavinia, peste o săptămână sau o lună a murit, a reușit și a văzut-o”, povestește ea.

Mama actorului spune că la început a avut parte de dragoste în relație:

„Da, la noi a fost dragoste, noi într-adevăr ne-am iubit. Doar o săptămână ne-am întâlnit, apoi el a venit și mi-a spus: „Crezi că o să mergi la Negureni și nu o să știi?”. Așa a fost, a spus că ne ducem la film, a luat un șofer la volan, pe mine în mijloc și el alături. Când mi-am dat seama că ieșim din oraș, l-am întrebat unde ne ducem. Mi-a răspuns: „Eu ți-am spus că o să mergi la Negureni și nu o să știi?”. Eu vorbisem mai devreme cu mama și îmi spunea: „Mai așteaptă, draga mamei, că vei fi măritată, dar fată mare nu vei mai fi”. M-a adus chiar aici, socrii nu erau acasă, erau cu vânzare la Chișinău. Era sora lui, Lilia. Iată așa am venit mireasă la Negureni”.

Anastasia Crețu nu a îmbrăcat rochie de mireasă, nici verighetă nu a purtat: „Atunci din Colhoz dădeau 200 de ruble să cumperi verighete și nouă ne-au dat, mie tare îmi plăceau verighetele, i-am zis: „Dă, Ioane, să cumpărăm verighete”. El a zis că lui nu-i plac, banii s-au cheltuit și nu am mai cumpărat. Rochie de mireasă nu am îmbrăcat, pentru că tot soțul nu a vrut. Aveam deja primul copil. Noi într-o seară am făcut o petrecere, dar mireasă nu am fost”.

Anastasia Crețu a dezvăluit că violența în familia sa a venit din cauza alcoolului:

„Apoi apar alte femei în viața soțului. Doi ani nu am trăit cu el, eu locuiam aici, iar el la Căzănești. Primii trei copii erau cu mine. După ce a venit de la doamna de la Căzănești, eu am născut-o pe Ninuța. Atunci nu doar eu am suferit foarte mult, dar și copiii mei. În unul din acei ani ne-a fost înecată grădina și nu aveam nimic, nu aveam ce vinde să cumpăr haine la copii. El nu era acasă, eu unde lucram primeam puțin. Atunci fratele de la Vărzărești mi-a adus 1.000 de fire de praz și le-am pus în apa ceea și mi-a crescut un praz toamna, încât l-am vândut și am cumpărat hăinuțe copiilor. Eram mândră că m-am descurcat singură, niciodată nu am apelat la părinți, nici la socri, eram eu și copiii, el era plecat acolo”.

Mama lui Emilian Crețu susține că nu a fugit niciodată după soț: „El îmi spunea că lumea îl ceartă: „Ai femeie tânără, frumoasă, ce cauți acolo, de ce nu te duci la femeia ta?”. Lui îi era rușine și venea dimineața. Într-o duminică dimineața a venit și băteau clopotele la biserică. I-a deschis ușa băiatul mai mare, Ion, iar el îl întreabă: A murit mămica?”

Anastasia Crețu povestește că nu putea pleca cu copiii la părinții săi, pentru că nu voia să le dea un exemplu prost surorilor sale: „Noi suntem opt surori și îmi era rușine într-un fel să nu dau exemplu și surorilor mele să vină cu copiii la mama și să-i facem o viață grea”.

„M-am descurcat cum am putut, nu mă plângeam nimănui, iar când aveam durere în suflet, mă duceam la vacă și plângeam. Veneau copiii după mine și îmi spuneau să nu plâng. Copiii nu ar trebui să sufere, să știe conflictele dintre părinți”, povestește femeia cu lacrimi în ochi.

„Eu îi spuneam că, dacă vrea să se ducă, să se ducă cu totul. Dar el îmi zicea: „Eu nu mă duc acolo, eu mă distrez pentru că mâine-poimâine o să mor, iar tu trebuie să fii mamă la copii””, adaugă ea.

Bărbatul a cerut iertare după ce și-a înțeles greșelile: „Și-a cerut iertare de la mine, dar îmi pare rău că nu l-am iertat. Acum da, dar atunci nu. Eu ca matură înțelegeam că poate am făcut și eu vreo greșeală, dar tare mult au suferit copiii și nu puteam”.

După ce a revenit bărbatul acasă, a urmat împăcarea: „După ce a revenit el acasă, l-am iertat, am născut-o și pe Ninuța, s-a întors ce a fost la început. Multă lume mă întreba de ce l-am primit, dar cred că așa a vrut bunul Dumnezeu. Soțul tot a dorit-o, a zis că dacă e băiat va fi Petrică, iar dacă e fată – Nina”.

Anastasia Crețu susține că soțul său s-a schimbat mult anume după ce a revenit de la Cernobâl: „El îmi spunea că cei care se duc încolo mult nu trăiesc. El știa că va muri, mereu îmi spunea asta. După ce s-a întors, un an a stat la pat, nu putea merge, o iarnă nu a văzut omătul. Aveam un vecin care mă ajuta să-l spăl. Lucram și la punctul medical, mergeam și la lucru. La amiază ceream voie să vin să-l văd dacă nu îi e rău, apoi iar reveneam la lucru”.

Alcoolul l-a făcut de nerecunoscut:

„Când era beat, tare era rău. Noi ne străduiam să nu îl enervăm, dar imediat îi ieșea scânteia. Cât am lucrat trei ani la punctul medical, acolo am și dormit. Copiii mai mari deja erau la Chișinău, dar Ninuța era mică și o luam cu mine și dormeam ambele acolo. La 06:00 dimineața se trezea și își făcea lecțiile, cât eu făceam curat. El nu avea ochi să ne vadă acasă”.

Mama lui Emilian Crețu a mărturisit că a fost bătută cu cruzime de soț:

„Odată am fost bătută atât de tare, m-am dus la spital, iar sora medicală mi-a spus: „Ești femeie sau zebră?”. Cu picioarele mă bătea, noroc de vecină că m-a scos, un covor era totul de sânge de la rănile mele. Mama când a venit la mine m-a cunoscut deodată, atunci îl aveam numai pe Vaniușa. Mi-a spus: „Năstica, ia-ți copilul și hai acasă. Eu am refuzat, atunci mi-a zis: „Toată viața vei fi chinuită și osândită”. Așa și a fost, până a murit m-a chinuit”.

Eroina își amintește cu lacrimi despre ziua când bărbatul și-a dat ultima suflare:

„În ultima clipă din viață a cerut un pahar cu vin, iar eu i-am spus că e ora 02:00 noaptea și nu am vin. Atunci a cerut un pahar cu apă, iar când i l-am dat mi-a zis: „Eu toată viața am băut vin, iar tu îmi dai apă, pune măcar zahăr în pahar”. Am ieșit, iar când am revenit, am văzut că pusese mâna pe telefon să-l telefoneze pe nașul, dar nu a reușit să sune. A fost ultima lui clipă”.

După moartea soțului, Anastasia Crețu spune că a plâns un an de zile:

„M-a obijduit, a făcut multe lucruri care nu erau frumoase și pe care nu le-am meritat, dar atunci îmi aduceam minte numai de clipele frumoase pe care le-am trăit împreună. Îl voiam așa cum este, chiar și bolnav, doar să fie stăpân la casă, dar bunul Dumnezeu mi l-a luat”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: